Alergenul poate pătrunde în organism prin piele sau mucoase, pe cale respiratorie sau digestivă ori prin intermediul injecţiilor. Orice substanţă chimică organică sau minerală poate constitui un alergen pentru anumite persoane mai sensibile: alimente, medicamente, praf, polen, plante, microbi, paraziţi, înţepături de insecte, vaccinuri etc.
Reacţia alergică apare imediat după contactul cu alergenul, de la câteva minute la câteva ore şi se manifestă mai ales prin erupţii (pete) pe corp, prin mâncărime a pielii, indispoziţie. Alteori alergenul produce strănut cu scurgeri din nas, tuse cu expectoraţie, greutate în respiraţie, astm pulmonar etc. La unele persoane reacţia alergică este foarte puternică şi produce şocul alergic. Acesta apare brusc, cu frisoane, febră, tuse sufocantă, edeme ale feţei, tulburări digestive, erupţii cutanate, pierderea cunoştinţei.
Primul ajutor. Poate fi eficient numai dacă se cunoaşte alergenul (alimentul, medicamentul, substanţa etc). In acest caz se poate îndepărta alergenul prin spălare, sau prin provocare de vărsături. Dar în marea majoritate a cazurilor nu se cunoaşte substanţa care a produs starea alergică şi atunci i se face bolnavului un tratament general.
Mai întâi se sistează orice aliment suspectat că a produs starea de alergie: ouăle, carnea de peşte, conservele şi mezelurile etc. Câteva zile bolnavul va primi o alimentaţie uşoară compusă din făinoase, lapte, brânză proaspătă, legume şi fructe, ceaiuri. Se vor evita condimentele, alcoolul. Dacă există constipaţie se va lua un purgativ uşor (Ciocolax, Laxatin, ceai laxativ).
In cazul erupţiilor pe piele se recomandă medicamente antialergice. În acelaşi scop leziunile pielii vor fi fricţionate cu spirt camforat, spirt mentolat, spirt medicinal şi pudrate cu talc, pentru a evita ca prin scărpinare să se producă infecţii ale pielii. Vitamina C şi calciul (Clorocalcin, Calciu efervescent) au efecte antialergice.
Apariţia şocului alergic, mai ales după medicamente injectabile, necesită internarea în spital, de urgenţă. Dacă starea alergică se repetă se va consulta medicul care va încerca să găsească alergenul ce cauzează boala.
Prin evitarea polenului, a prafului, a substanţelor chimice alergizante şi a alimentelor care se digeră greu, se pot preveni recidivele alergice. Acelaşi efect îl au şi schimbarea aerului, plimbările în aer curat, nepoluat.
Alergia nazală sau guturaiul alergic se întâlneşte la toate vârstele, dar mai ales la copii şi tineri. În apariţia bolii intervine atât sensibilitatea mucoasei nazale a bolnavului la diferite substanţe chimice (terenul alergic), cât şi substanţa chimică alergizantă (alergenul). În majoritatea cazurilor alergenul este constituit din polenul florilor. De aceea alergia nazală se întâlneşte în epoca când înfloresc plantele graminee.
Dar, boala poate apare în tot timpul anului, fiind provocată şi de alţi alergeni: praf de casă, păr de animale, fulgi, medicamente, insecticide, detergenţi, alimente etc. Infecţiile gâtului şi cele ale nasului, frigul, polipii, vegetaţiile, aerul poluat sunt de asemenea factori care favorizează apariţia crizei alergice.
După contactul cu alergenul, bolnavul este cuprins brusc de strănut şi tuse, are senzaţia de înfundare a nasului, de scădere a simţului mirosului şi de greutate în respiraţie. Din nas se scurge un lichid abundent, limpede, apos. Uneori ochii lăcrimează şi faţa este congestionată. Criza alergică durează de la câteva minute la câteva ore şi de multe ori se vindecă de la sine.
Prevenirea aiergiei nazale se face prin evitarea cauzelor declanşatoare, prin respirarea de aer curat (aer de munte), eventual prin schimbarea temporară a localităţii sau locuinţei. Tratamentul de bază constă din desensibilizarea la alergeni, efectuată de către medic.