Persoanele care sufera de aceasta afectiune sunt de obicei femei tinere care se infometeaza intentionat, au o greutate sub limita normala si totusi traiesc cu convingerea ca sunt supraponderale. Aceste persoane isi impun limite foarte drastice pentru cantitatea de hrana pe care o consuma, deoarece prezinta o imagine distorsionata a corpului si se tem in permanenta de luarea in greutate.

Este o tulburare cu implicatii fizice si psihice deosebite, putand duce la probleme grave de sanatate, la alterarea starii emotionale si la dezinsertia din mediul social. Aceasta tulburare de alimentatie este in crestere in randul femeilor tinere, din tarile dezvoltate, acolo unde asteptarile culturale incurajeaza femeile sa fie din ce in ce mai slabe.

Alimentate de fixatia unor corpuri suple, tot mai multe femei sunt ingrozite de ideea ca pot deveni obeze si refuza sa mentina o greutate normala, punandu-si vietile in pericol prin urmarea unor diete din ce in ce mai severe, mergand deseori pana la auto-infometare.
Anorexia nervoasa a tinerelor
Anorexia nervoasa este rara la persoane peste 40 de ani. De obicei apare in anii adolescentei si ai adultului tanar, estimandu-se ca afecteaza trei dintr-o suta de adolescenti. Instalarea anorexiei este de multe ori precedata de diferite evenimente traumatice, dificultati emotionale, stari depresive. Este o afectiune grava, care pune in pericol viata prin privarea organismului de hrana, stop cardiac, dezechilibre electrolitice sau suicid.

Semne si simptome
Primul semnal atunci cand o persoana sufera de anorexie nervoasa este pierderea severa in greutate. Aceasta este insotita de o diversitate de simptome psihice si psihologice si de un comportament alimentar neobisnuit. In acelasi timp persoana afectata insista ca este supraponderala.

Semne fizice:
  • Absenta ciclurilor menstruale;
  • Subtierea si caderea parului;
  • Pielea uscata;
  • Maini si piciaore reci sau umflate;
  • Balonari sau crampe abdominale

Modificari psihologice:
  • Perceptia distorsionata a propriei imagini – desi este foarte slaba persoana afectata continua sa creada ca trebuie sa slabeasca;
  • Pierderea capacitatii de concentrare si atentie;
  • Tulburari de memorie;
  • Refuzul de a accepta gravitatea situatiei;
  • Comportament obsesiv-compulsiv – nevoia excesiva de a controla mediul personal;
  • Depresia, pierderea interesului fata de activitatile cotidiene, prieteni, lipsa spontaneitatii, lipsa de initiativa, iritabilitate, insomie, scaderea libidoului;
  • Modificari in comportament:
  • Comportament neobisnuit legat de mancare – de exemplu, refuzul de a manca in public, consumul unui singur fel de mancare, preocupare intensa pentru diete si calorii;
  • Obsesie pentru efectuarea de exercitii fizice;
  • Preocupare constanta pentru dimensiunile corpului si imagine;
  • Interes crescut pentru diete, modalitati de slabire etc.

Cauzele
Nu exista o cauza specifica a anorexiei nervoase. Medicii si nutritionistii considera ca exista mai multi factori de ordin psihic, psihologic, social dar si organic, combinatia lor conducand la aceasta tulburare a alimentatiei. Au fost incriminate traume emotionale in timpul si inaintea pubertatii, tendinta la perfectionism, teama de a fi criticat, dorinta de a fi intotdeauna perceput ca cel mai bun, controlul foarte intens al unor parinti hiperprotectori.

Societatea are un rol important in generarea acestei afectiuni, pentru ca impune un set de valori la care persoanele tinere sunt, mai mult sau mai putin, obligate sa se alinieze. Mediul cultural din zilele noastre pune un accent din ce in ce mai mare pe alurile suple, foarte slabe, fortand tinerele fete sa capete cu orice pret corpurile ideale prezentate pe toate canalele de informare.

Recent, o serie de cercetari au aratat ca o posibila cauza a anorexiei poate fi o anomalie chimica din creier. Modificarile nivelului de serotonina, un hormon care printre altele controleaza si apetitul, pot fi responsabile de o parte din simptomele acestei boli, precum impulsivitatea, depresia, comportamentul obsesiv si alte tulburari de comportament.

Unii cercetatori au raportat mai multe asocieri intre infectii bacteriene si virale si declansarea anorexiei nervoase.

Istoricul familial de anorexie a fost si el incriminat printre cauzele acestei dereglari, cand s-a constatat ca o cincime dintre persoanele cu anorexie au rude apropiate cu diferite tulburari de alimentatie. Inca nu este clar daca aceasta asociere are o baza genetica sau tine doar de comportamentul invatat.

Diagnosticul
Nu exista un anumit test care sa puna diagnosticul. In diagnosticarea anorexiei nervoase, de obicei tabloul clinic este edificator, prin prezenta semnelor si simptomelor descrise mai sus. Medicul va investiga obiceiurile alimentare, modul de hranire, pierderea in greutate si va pune o serie de intrebari pentru a determina daca este sau nu vorba de anorexie. Daca este suspicionata o tulburare de alimentatie, se vor indica mai multe analize, pentru a exclude alte cauze ce ar putea produce semnele si simptomele prezente.

Se vor determina numarul de globule rosii pentru a exclude anemia, nivelul electrolitilor din sange (substante minerale precum potasiul, calciul si magneziul), cantitatea de proteine din sange, functiile organelor vitale, ficatul, rinichiul si functia tiroidei. Se va efectua si o electrocardiograma pentru a pune in evidenta o eventuala afectare a inimii (de multe ori poate fi anormala datorita deficietei unor substante minerale din sange).

In stabilirea diagnosticului de anorexie poate fi necesar si consultul unui psiholog si al unui medic nutritionist.

Masuri preventive
Strategia cea mai eficienta in preventia anorexiei este invatarea, de la o varsta cat mai mica, a unui comportament alimentar sanatos si acceptarea propriului corp. Educatia in materie de nutritie si constientizarea pericolului vital al anorexiei sunt de asemenea masuri importante in preventia acestei tulburari.

Pentru persoanele care au suferit si au fost tratate de anorexie, principalul scop al preventiei este evitarea reinstalarii acestei tulburari de alimentatie. De asemenea, adultii trebuie sa ajute copiii si adolescentii sa-si dezvolte o imagine corespunzatoare despre ei insisi si sa invete sa abordeze alimentatia si exercitiile cu o atitudine pozitiva.

Stilul de viata previne anorexia
  • Tratarea anorexiei necesita schimbari majore in stilul de viata. Revizuirea obiceiurilor alimentare trebuie completata si de modificari in perceptia fata de sine pentru a nu mai avea o imagine distorsionata a propriului corp. Cele mai importante decizii trebuie sa includa:
  • Stabilirea meselor regulate si a unor diete sanatoase;
  • Consiliere psihologica pentru a combate stresul si problemele emotionale;
  • Renuntarea la exercitii fizice excesive daca acestea au contribuit la instalarea anorexiei si reluarea lor, la un nivel mai mic, atunci cand s-a obtinut greutatea normala.
  • Medicatia folosita in tratarea anorexiei nervoase se adreseaza depresiei si comportamentului obsesiv-compulsiv, pentru ca persoanele cu anorexie au astfel de tulburari. Se folosesc inhibitori ai recaptarii serotoninei, antidepresive, antihistaminice.

Nutritia in cadrul anorexiei
  • Persoanele anorexice au nivelul proteinelor din sange foarte scazut (in special albumina) dar si deficiente vitaminice si minerale. Acestea pot fi corectate, de cele mai mutle ori, prin dieta sau suplimente nutritive. Iata care sunt principiile de baza ale unei diete pentru combaterea anorexiei:
  • Renunta, cel putin pentru o perioada, la cafea, alte stimulante, alcool si fumat;
  • Bea 6 – 8 pahare de apa in fiecare zi;
  • Concentraza-ti dieta pe produse care pot aduce proteinele necesare refacerii organismului: produse animale precum carne, oua, lactate, dar si surse vegetale ca soia, fasolea.
  • Evita zaharul rafinat, prajiturile sau bauturile dulci;
  • Apeleaza la suplimente multivitaminice pentru a combate carenta acestora. Acestea trebuie sa contina vitamina A, C, E si complexul B, precum si mineralele cele mai importante – magneziu, calciu, zinc, seleniu;
  • Aportul de acizi grasi omega-3 este foarte important pentru ca scad inflamatia, imbunatatesc imunitatea, regleaza secretia hormonala.
  • Coenzima Q trebuie de asemenea suplimentata pentru ca este un antioxidant important, creste imunitatea si asigura suport pentru muschi;
  • Suplimente probiotice, ce contin culturi bacteriene selectionate, sunt benefice pentru sanatatea aparatului gastrointestinal si pentru sistemul imunitar.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment