Iar acum închipuiţi-vă ce durere insuportabilă şi ce convulsii aţi avea după asemenea exerciţii, chiar şi timp de o oră, după o astfel de suprasolicitare extremă. Însă cordul nostru, totuşi, face această muncă, de obicei fără să se plângă, dacă avem grijă să-i asigurăm o hrană sănătoasă şi cantităţi suficiente de oxigen.
Contracţiile cordului depind de impulsuri nervoase, care, la intervale constante de timp, sunt transmise cordului de la o structură numită nodul sinusal. Această structură trimite impulsuri electrice pentru contractarea fibrelor musculare ale inimii, astfel încât ele să funcţioneze în mod coordonat, ca un tot unitar.
Dacă ceva provoacă dereglarea transmiterii acestor impulsuri nervoase, impulsurile electrice sunt distorsionate şi semnalul, astfel deformat, provoacă un deranjament al ritmului cardiac. Dereglările se manifestă prin omiterea unei contracţii a inimii, prin tremorul sau contracţiile convulsive ale muşchiului cordului, prin extrasistole, adică prin apariţia contracţiei înainte de timpul cuvenit, sau prin accelerarea ritmului cardiac.
Toate aceste fenomene vor fi numite de medicul dumneavoastră drept probleme ale inimii sau aritmie cardiacă. Există un şir de produse necesare pentru exercitarea ritmică a funcţiilor cordului şi, în acelaşi timp, există şi anumite substanţe care contribuie la dereglarea ritmului cardiac. Să le examinăm pe rând.
Vitamina D este necesară pentru ca la muşchiul inimii să ajungă suficient calciu (folosit pentru generarea impulsurilor electrice). Nu uitaţi însă că producătorii de lactate de obicei suplimentează cu această vitamină produsele respective; de aceea, doza care vă este necesară dumneavoastră va depinde de cantitatea de lactate pe care o consumaţi zilnic.
Vitamina E conferă fibrelor muşchiului cardiac stabilitate la evoluţia ritmului anormal, provocat de dereglările transmiterii impulsurilor electrice nervoase. Această acţiune este deosebit de importantă în cazul în care vascularizarea inimii dumneavoastră este redusă şi suferiţi de stenocardie. Întrucât administrarea vitaminei E poate provoca creşterea tensiunii arteriale, luaţi-vă neapărat tensiunea înainte de a mări doza.
Magneziul în unele cazuri, poate normaliza ritmurile cardiace aberante sau poate atenua intensitatea lor. Această acţiune este deosebit de importantă în cazul aritmii lor provocate de doze excesive de digitală sau de leziunea muşchiului inimii ca urmare a unor accese cardiace, însă poate atenua şi alte dereglări ale ritmului cardiac. Acest element acţionează mai eficient dacă este administrat împreună cu elementul înrudit, calciul; de aceea se recomandă ca la fiecare 250 mg de magneziu doza de calciu să fie de aproximativ 500 mg .
Potasiul, un alt element important pentru normalizarea funcţionării inimii, poate contribui la schimbările ritmului dacă nivelul lui în sânge devine mult prea mic sau mult prea mare. Potasiul este încă una dintre substanţele organismului nostru, al cărui nivel nu trebuie să iasă din diapazonul stabil. "corect".
Cantităţi importante de potasiu se află în interiorul fiecărei celule a organismului, ceea ce menţine valoarea potasiului în sânge la un nivel normal. Dacă se modifică condiţiile, de exemplu în cazul administrării unor medicamente cum sunt diureticele, care obligă rinichii să elimine potasiul, poate apărea deficitul lui. Situaţia se schimbă esenţial dacă rinichii dumneavoastră sunt bolnavi şi nu pot elimina excesul de potasiu, mărindu-se astfel riscul creşterii nivelului lui în sânge.
În condiţii normale însă, rinichii, împreună cu acumulările de potasiu din celulele organismului, menţin nivelul potasiului în organism în limitele diapazonului normal. Astfel, este suficient să consumaţi alimente bogate în potasiu, cum sunt broccoli, bananele, roşiile şi portocalele. Însă, dacă luaţi pastile diuretice, poate deveni necesară suplimentarea consumului de potasiu.
Coenzima Q10 poate, în cazul unor persoane, să reducă frecvenţa contracţiilor patologice ale cordului: contracţiile premature, extrasistolele şi contracţiile convulsive ale ventriculelor inimii (ţesutul muscular din care sunt formate cavităţile inimii, cu rolul de menţinere a circulaţiei sângelui). Dacă suferiţi de o aritmie care răspunde la un asemenea tratament, veţi simţi o ameliorare (reducerea contracţiilor patologice ale cordului) după una-două săptămâni.
După toate probabilităţile, acizii graşi esenţiali contribuie, de asemenea, la reducerea riscului apariţiei aritmiei, prin intermediul prostaglandinelor „bune", care se formează din aceşti acizi. Printre multe alte însuşiri pozitive ale acestor substanţe, ele posedă calitatea de extindere a stratului muscular în pereţii arterelor care alimentează cu sânge muşchiul cordului; în consecinţă, arterele relaxate aduc mai mult sânge şi deci mai mult oxigen, care, la rândul său, menţine inima în stare de funcţionare.
Utilizarea dietei cu grăsimile necesare este deosebit de importantă. Începeţi cu o dietă de bază corespunzătoare şi suplimentaţi-o cu acid linoleic şi untură de peşte în proporţie de 1:4. Poliena conţine deja acidul linoleic şi untura de peşte în proporţia necesară. Dacă nu puteţi face rost de acest preparat, procuraţi din magazinele cu produse naturiste ulei enoteric (care conţine acidul linoleic) şi untură de peşte. Întrucât acestea nu sunt forme pure, doza în mg va fi diferită. Puteţi obţine un substitut acceptabil combinând capsule de ulei enoteric, capsule cu untură de peşte şi vitamina E. (În atenţia bolnavilor de diabet: untura de peşte poate fi cauza unor schimbări neaşteptate ale nivelului zahărului în sânge. Controlaţi-l cu regularitate şi stopaţi tratamentul dacă devine dificil de controlat.)
Alcoolul distruge lent muşchiul inimii, făcându-l slab şi receptiv la dereglările ritmului, deşi este posibil să fie nevoie de vreo 10 ani de abuz de alcool pentru a înregistra primele simptome ale deteriorării muşchiului inimii. În special fibrilaţia atrială (contracţiile convulsive ale inimii) poate fi unul dintre simptomele timpurii ale unei asemenea dereglări. Întrerupeţi consumul alcoolului. Dacă beţi rar sau numai la sărbători, nu vă va fi dificil s-o faceţi. Dacă, însă, consumaţi alcool zilnic, de mai mulţi ani, renunţarea bruscă la alcool poate fi periculoasă. În acest caz vă recomandăm să consultaţi medicul care vă tratează.
Unor persoane cofeina le accelerează ritmul cardiac, altora nu. Cercetărilor medicale întreprinse nu au putut stabili care sunt cauzele exacte ale dublei şi contrarei acţiuni a cofeinei. Vă putem recomanda doar să vă amintiţi, dacă se accelerează ritmul bătăilor cordului dumneavoastră după ce consumaţi ciocolată sau băuturi cu conţinut de cofeină (cafea, ceai şi unele băuturi răcoritoare) sau nu. Dacă veţi constata că asemenea produse vă provoacă alterări ale ritmului cardiac, vă recomandăm să le evitaţi. Chiar dacă nu simţiţi senzaţii dureroase cauzate de consumul de cofeină, nu măriţi totuşi doza obişnuită; limitaţi-vă la o ceaşcă de cafea, dimineaţa.
Consumul substanţial de grăsimi saturate poate contribui la predispoziţia sistemului de transmitere a impulsurilor electrice nervoase ale inimii de a provoca impulsuri suplimentare incorecte. Reduceţi doza grăsimilor saturate până la 10% din valoarea calorică totală a alimentaţiei dumneavoastră.
Înlocuiţi grăsimile animale, untura de porc, slănina şi untul cu grăsimi polinesaturate, cum este uleiul de măsline proaspăt, obţinut prin metoda presării la rece, atât pentru prepararea alimentelor cât şi pentru condimentarea salatelor. Excludeţi complet alimentele prăjite, chiar dacă sunt pregătite cu grăsimi polinesaturate. Consumaţi numai carne slabă sau de pasăre, îndepărtaţi pielea de pe pui şi nu mâncaţi produse preparate din carne grasă (salamuri, slăninuţă sau crenvurşti). Mâncaţi mult peşte şi alte produse marine, dar fără să le prăjiţi, dacă vreţi să vă atingeţi scopul. Consumaţi, dacă puteţi, numai lactate puţin grase sau chiar degresate.
Alergiile alimentare şi sensibilitatea alimentară pot provoca şi ele simptome de tipul fibrilaţiei atriale sau disfuncţii ale activităţii cardiace. Dacă suferiţi din cauza alergiilor şi, concomitent, aveţi ritmul cardiac dereglat, aceste două afecţiuni pot fi interdependente şi ar trebui să vă adresaţi alergologului sau medicului care vă tratează pentru verificarea posibilei legături între ele. Începeţi prin a evita acele produse care credeţi că vă provoacă alergii.
Dacă simptomele neplăcute au dispărut, v-aţi atins scopul. Dacă încă persistă, supravegheaţi-vă alimentaţia până când descoperiţi care sunt produsele nocive. De obicei sunt suspectate ciocolata, căpşunile, grâul, diferiţi coloranţi alimentari şi zahărul, dar nu poate fi exclus nici un alt aliment.