În timpul acceselor de astm bronhiile mici se îngustează şi apare un spasm care creează dificultăţi pentru trecerea aerului. Dacă spasmul căilor respiratorii este slab, în timpul respiraţiei este sesizată o tensiune mică sau un fluierat. Tusea uşoară este un inconvenient tolerabil.

Uneori însă, în timpul crizelor are loc un spasm puternic şi, în cazurile acestea, astmul devine periculos. Bolnavul de astm care are asemenea crize trebuie să se afle în permanenţă sub supravegherea medicului.

Astmul are cauze diferite, în funcţie de care pot exista mai multe grade de gravitate ale bolii. Astmul poate apărea din cauza alergiei la polen, la animale domestice, la praf, la unele alimente sau preparate medicamentoase. Unii bolnavi au respiraţie şuierătoare numai în urma efortului fizic, alţii numai în cazul infecţiilor virale. Cu toate că medicamentele prescrise de medici constituie elementul principal al tratamentului contra astmului, uneori vitaminele şi substanţele anorganice tind să combată crizele.
Astmul - ingustarea bronhiilor mici
Cofeina şi teobromina
Cofeina din cafea şi substanţa înrudită, teobromina, prezentă în ceai, au efectul substanţelor bronhodilatatoare (substanţe ce relaxează şi măresc lumenul tuburilor bronşice). Într-adevăr, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, pentru tratarea astmului se prescria teofilina, în calitate de substanţă bronho-dilatatoare; aceasta nu este altceva decât o formă specială de cofeină (dar de două ori mai puternică decât cofeina din cafea).

Dacă nu vă este contraindicată cofeina din alte cauze (probleme ale cordului, de exemplu), accesul de astm în forma sa uşoară (respiraţie dificilă sau dispnee) poate fi combătut cu ajutorul cafeinei conţinută de trei-patru ceşti (160-180 g) de cafea obişnuită, care pot fi consumate pe parcursul zilei. Fiecare ceaşcă conţine aproximativ 150 mg de cofeină.

Fiţi atenţi: dacă folosiţi în permanenţă medicamente ce conţin teofilină, cofeina vă poate fi de ajutor, întrucât aceste două substanţe sunt legate una de alta. Însă, în cazul combinării lor. puteţi administra o doză excesivă, toxică de teofilină. Simptomele supradozării sunt tremorul mâinilor, greaţa şi voma, irascibilitatea, insomnia, hiperactivismul muscular şi nervos.

Acid nicotinic
Respiraţia astmatică se amplifică dacă alimentaţia conţine o cantitate redusă de acid nicotinic. Iar atunci când cauza principală a dispneei astmatice este alergia, administrarea acidului nicotinic contribuie la ameliorarea simptomelor.

Vitamina B6
Nivelul vitaminei B6 (piridoxina) poate fi scăzut la bolnavii de astm, în special la cei care folosesc substanţe bronhodilatatoare pe bază de teofilină. Consumul vitaminei vă poate ajuta, uneori considerabil, în cazul dispneei astmatice.

Dozele mari de vitamină B6 provoacă, uneori, irascibilitatea, care poate deveni permanentă dacă veţi continua administrarea vitaminei în cantităţi mari. Unele persoane au o reacţie negativă la această vitamină, altele nu, dar este imposibil de anticipat felul în care va reacţiona organismul dumneavoastră.

Vitamina B12
În baza numeroaselor cercetări făcute pe subiecţi de toate vârstele, inclusiv pe sugari, s-a demonstrat că vitamina B12 este un preparat excelent pentru uşurarea respiraţiei astmatice. Nu este cunoscut cu exactitate modul în care vitamina relaxează tuburile bronşice, dar ea este foarte eficientă în creşterea capacităţii de tolerare a eforturilor fizice şi a alergenilor, adică a substanţelor care provoacă simptomele alergiei.

Vitamina C
Carenţa vitaminei C poate agrava simptomele astmatice (dificultăţi ale respiraţiei), îndeosebi dacă astmul este provocat de alergie sau de eforturi fizice. Persoanele care suferă de acest gen de astm au accese mai rare şi mai uşoare, deşi este necesar să menţionăm faptul că unor bolnavi nu li se potriveşte acest tip de terapie.

Combinaţia vitaminei C cu acidul nicotinic sporeşte acţiunea fiecărui component în atenuarea dispneei astmatice. Consumând aceste preparate împreună, puteţi reduce cantităţile lor pentru a obţine acelaşi efect de atenuare a simptomelor astmatice.

Magneziu

Analizele sângelui prelevat în timpul crizei de astm indică deseori deficitul de magneziu. Nu este clară modalitatea în care acest deficit poate influenţa apariţia crizei astmatice, dar cercetătorii presupun că există o relaţie de interdependenţă între aceste două elemente. În pofida faptului că literatura medicală nu conţine recomandări în această privinţă, puteţi administra magneziul în cantităţi mari pentru prevenirea deficitului.

Molibden
Carenţa molibdenului este caracteristică persoanelor cu sensibilitate sporită la sulfite (care se întâlnesc în vin şi ouă). Molibdenul este substanţa necesară pentru atenuarea acţiunilor toxice ale sulfitelor şi, în urma insuficienţei acestei substanţe, deveniţi mult mai vulnerabil faţă de alergeni. Dacă suferiţi de crize astmatice după ce consumaţi produse conţinând sulfite, puteţi ajunge să le toleraţi mai bine dacă veţi adăuga molibden în alimentaţie.

N-acetilcisteina
Medicii consideră că N-acetilcisteina, un aminoacid modificat care este parte componentă a proteinelor, administrată sub formă de inhalaţie. lichefiază sputa densă, lipicioasă a bolnavilor de astm şi are consecinţe favorabile, chiar dacă acţiunea ei nu este atât de eficientă ca cea a pastilelor sau capsulelor administrate oral. În pofida faptului că cisteina nu poate atenua absolut toate simptomele astmatice, cu ajutorul ei poate fi redusă doza substanţelor bronhodilatatoare.

Acizii graşi esenţiali
Acizii graşi esenţiali, care influenţează producerea prostaglandinelor inflamatoare în organism, pot reduce dilatarea şi hiperactivitatea spastică a tuburilor bronşice, îndeosebi în cazul astmului alergic. Este util să adăugaţi în alimentaţie una-două linguri de ulei de porumb sau măsline, produs prin metoda presării la rece.

Pot fi găsite două surse de acizi graşi esenţiali omega-6: în capsulele ce conţin ulei enoteric şi în capsulele cu polienă, care se consumă câte două pe zi. Pentru a obţine efectul maxim ar fi bine să reduceţi la minim consumul de zahăr rafinat şi de amidon. Dacă, din anumite cauze, nu puteţi face rost de acest produs combinat, puteţi pregăti un înlocuitor, combinând capsulele cu ulei enoteric, care conţin acid linoleic, şi capsulele cu untură de peşte, adăugând la ele vitamina E.

În atenţia bolnavilor de diabet: untura de peşte poate fi cauza schimbărilor neaşteptate ale nivelului zahărului din sânge la unii diabetici. Urmăriţi cu atenţie nivelul zahărului în sânge când consumaţi untura de peşte şi stopaţi tratamentul dacă nivelul zahărului devine dificil de controlat.

L-triptofanul
L-triptofanul, unul dintre aminoacizii de neînlocuit, care fac parte din componenţa proteinelor, poate provoca persoanelor cu astm bronşic spasme ale tuburilor bronşice şi îngreunări ale respiraţiei astmatice.

Alcoolul
Alcoolul, în stare pură. acţionează ca bronhodilatator şi, poate să vă ajute în cazul spasmelor astmatice. Însă alcoolul este foarte rar consumat în stare pură. El este prezent de obicei în calitate de supliment în băuturi, de exemplu în bere, vin sau alte băuturi pe baza spirtului distilat. Dacă suferiţi de alergie alimentară şi simptomele astmatice sunt cauzate de această alergie, puteţi avea respiraţie astmatică din cauza altor componenţi ai băuturilor spirtoase (reziduuri de hamei, malţ, struguri, orz, sulfiţi din vin sau porumb, din care se face lichiorul).

În pofida faptului că o cantitate moderată de băuturi alcoolice (un pahar de vin. 30 ml de lichior bun sau o bere pe zi) poate să nu vă deranjeze sau vă poate chiar ajuta să vă relaxaţi în timpul zborului cu avionul, consumaţi-le cu atenţie. La fel ca în cazul altor alimente, trebuie să vă urmăriţi reacţia şi să evitaţi experimentele, pentru a fi siguri că băuturile nu vă agravează starea, nu vă îngreunează respiraţia şi nu vă provoacă tusea.

Sodiu
Alimentaţia cu un conţinut bogat în sodiu poate accentua îngustarea spastică a tuburilor bronşice, cauzată de histamină. Nu adăugaţi cantităţi mari de sare în alimente. Puteţi reduce acumularea sării în organism printr-o metodă mai radicală, cu ajutorul unei diete de bază care îi va crea organismului deprinderea de a nu reţine sarea. Dieta cu un conţinut mare de sare şi amidon contribuie la acumularea sării în organism şi la retenţia lichidelor.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment