Proliferarea malignă pe piele, ca şi în celelalte ţesuturi, începe cu deteriorarea ADN (materialul genetic, conţinut de nucleul celulei). Celula îşi întrerupe funcţionarea normală şi iese de sub controlul organismului. Apoi, asemenea celule „cu probleme" încep să se înmulţească rapid şi pătrund în ţesuturile vecine. Viaţa dumneavoastră depinde de capacitatea sistemului imunitar de a descoperi şi distruge astfel de celule „cu probleme".
De obicei, el îşi îndeplineşte sarcina. Dar, uneori, câte o celulă de acest gen reuşeşte să rămână neobservată, şi ea, în cele din urmă, formează o tumoare. La nivelul pielii activează, de regulă, un factor distructiv: razele ultraviolete ale soarelui, care stimulează evoluţia unuia dintre cele trei tipuri de bază ale cancerului cutanat: carcinomul bazai, carcinomul pavimentos şi melanomul malign.
Carcinomul bazal, de regulă, apare în regiunile pielii expuse la lumina solară: pe faţă, nas, urechi, piept şi mâini, însă uneori şi în alte regiuni. Aceste tumori evoluează, după cum rezultă din denumirea lor, în baza celulelor deteriorate, care se află adânc în piele.
Carcinomul pavimentos se dezvoltă din celule situate mai aproape de suprafaţa pielii. El apare, de regulă, pe faţă, buze, nas, urechi, mâini şi pe partea superioară a pieptului persoanelor cu pielea de culoare deschisă, care petrec foarte mult timp la soare: fermieri, salvamari, constructori sau, pur şi simplu, amatori de plajă, care se expun exagerat de mult.
Melanomul malign evoluează din celulele pigmentare ale pielii, ieşite de sub controlul organismului. Iniţial, tumorile par a fi nu prea mari, însă ele se distribuie rapid pe tot corpul, ajungând în regiuni depărtate de cea în care au apărut. De aceea, este foarte important să observaţi schimbările care se petrec cu negul.
Dacă el creşte, îşi modifică culoarea, forma, provoacă durere şi prurit, adresaţi-vă urgent medicului. Dacă i se va părea suspect, vă va recomanda un specialist în eliminarea melanoamelor, pentru a reduce riscul înmulţirii celulelor maligne.
Riscul apariţiei melanomului malign, după toate probabilităţile, este mai mare la persoanele care suferă de deficit al vitaminei E. Întrucât vitamina E este un antioxidant puternic, ea atenuează acţiunea distructivă a razelor ultraviolete asupra celulelor pielii. Fiţi atenţi: vitamina E poate provoca creşterea tensiunii arteriale.
Cercetări recente au demonstrat că vitamina D activă atenuează creşterea celulelor melanomului malign, în condiţii de laborator. Deocamdată nu se pot face speculaţii cu privire la acţiunea acestei vitamine asupra tumorii în cazul oamenilor. Dacă evitaţi expunerea la razele solare, întrucât deja suferiţi de melanom sau de alt tip de cancer cutanat, judecând după ultimele date deficitul vitaminei D poate avea o influenţă destul de nefavorabilă.
Prin urmare, este necesar să creşteţi administrarea vitaminei D şi, posibil, chiar să administraţi zilnic câte o capsulă de vitamină sub formă de grăsime din ficat de batog. Mai întâi studiaţi simptomele consumului excesiv al acestei vitamine.
Preparatele de beta-caroten, administrate animalelor de laborator împreună cu vitamina E, le provocau acestora reducerea dimensiunilor tumorilor epidermice (asemănătoare tipurilor cancerului cutanat). Deocamdată nu există dovezi care să demonstreze că aceste vitamine ar avea aceeaşi acţiune şi asupra cancerului cutanat la oameni.
Tot ce putem face este să vă recomandăm să nu ajungeţi în situaţia de a avea un deficit de beta-caroten. Consumaţi în cantităţi suficiente produsele care conţin această vitamină: zarzavaturile de culoare închisă şi legumele de culoare galben-oranj.
Deficitul seleniului creşte probabilitatea apariţiei diferitelor tipuri de maladii maligne, inclusiv a cancerului cutanat.
Bineînţeles, în primul rând trebuie să evitaţi razele solare. Aflându-vă în aer liber, utilizaţi preparate care protejează pielea (inclusiv cea a buzelor şi urechilor), purtaţi haine din ţesături dense şi pălării cu borurile mari.
Alimentaţia cu conţinut mare de grăsimi polinesaturate poate creşte riscul melanomului malign. Limitaţi consumul grăsimilor astfel încât ele să constituie 30% din alimentaţie (în calorii), din care 20% să revină grăsimilor polinesaturate şi 10% celor saturate.