Cristalinul ochilor prezintă structuri cristalice transparente, care sunt situate imediat după pupilă şi contribuie la focalizarea imaginii pe retină. Cât timp sunteţi tânăr, cristalinul este moale şi îşi schimbă uşor forma în cazul contractării sau relaxării muşchilor prinşi de el, ceea ce vă permite să vedeţi clar atât obiectele apropiate cât şi cele îndepărtate.
Însă odată cu vârsta, cristalinul devine tot mai dur, iar capacitatea de a vedea de aproape se alterează. Mai mult decât atât, în cristalinul transparent apar nişte pete deosebite, similare defectelor diamantului. Aceste pete sau cataracte sunt netransparente şi provoacă tulburarea vederii. Dacă nu sunt tratate în mod adecvat, întreg cristalinul devine opac şi ochiul îşi pierde complet capacitatea de a mai vedea.
Una dintre realizările miraculoase ale medicinei constă în faptul că chirurgii oftalmologi au descoperit cum să elimine cristalinul afectat şi să-l înlocuiască cu o lentilă artificială, redând pacientului vederea. În cazul evoluţiei grave a cataractei, o astfel de operaţie este unica modalitate eficientă de tratament. Există însă substanţe care previn apariţia acestei maladii sau încetinesc evoluţia ei, în cazul unei faze incipiente a bolii.
Cercetările medicale au demonstrat că persoanele care consumă puţină vitamină C sunt supuse mai des evoluţiei cataractei. Chiar şi în cazul în care cataracta s-a instalat deja, vitamina C încetineşte sau stopează evoluţia ei şi îmbunătăţeşte vederea. Dacă nu aţi administrat în permanenţă vitamina C, începeţi să o luaţi, sub formă cristalică (pulbere). Combinarea vitaminelor A şi C încetineşte evoluţia cataractei şi duce la evitarea intervenţiei chirurgicale. Întrucât această vitamină se acumulează în organism, este nevoie de o atenţie maximă pentru a nu depăşi nivelul toxicităţii.
Vitamina E are un rol important în protejarea cristalinului de cataractă. Dacă aveţi rude care suferă de cataractă, administrând zilnic vitamina E puteţi reduce cu 50% riscul de a vă îmbolnăvi şi dumneavoastră.
Seleniul protejează cristalinul de schimbările survenite odată cu vârsta. Administrând o doză mică de seleniu, puteţi reduce consumul vitaminei E. Acest lucru este deosebit de important pentru persoanele care suferă de hipertensiune arterială şi nu pot consuma cantităţi mari de vitamina E.
Şi beta-carotenul protejează ochii de procesele de oxidare şi de îmbătrânire. Întrucât beta-carotenul este mult mai puţin toxic decât vitamina A, efectele secundare sunt mai puţin probabile. Mai întâi creşteţi consumul alimentelor cu u conţinut bogat în beta-caroten, cum sunt legumele oranj, galbene sau verde-închis.
Deseori se întâmplă ca persoanele care suferă de cataractă să aibă şi deficit de riboflavină (vitamina B12). Nu exist informaţii sigure ce ar demonstra legătura între deficit şi cataractă, dar în urma efectuării unor cercetări deficitul a fost depistat la 80% dintre persoanele cu cataractă şi doar la 129 dintre cele fără cataractă. În timpul unei experienţe realizat în anul 1976, tuturor persoanelor cărora li se administra riboflavină li s-a ameliorat starea după numai 48 de ore.
După 9 luni de administrare zilnică a riboflavinei afecţiunea cristalinului a dispărut. Dar înainte de a vă deplasa spre farmack pentru a procura riboflavină, permiteţi-ne să vă informăm ci şi în acest caz există riscul de a întrece măsura.
Consumul a peste 10 mg de vitamină pe zi stimulează formarea radicalilori liberi şi poate accelera evoluţia cataractei, dacă nu veţi neutraliza aceşti radicali cu ajutorul vitaminelor C, E şi al seleniului.
Deficitul zincului (element necesar pentru asimilarea normală a glucozei de către celulele cristalinului) contribuie la evoluţia cataractei. Administrarea zincului are o importanţă mare pentru persoanele în vârstă, care suferă în mod frecvent de insuficienţa acestui element şi de cataractă.
Fiţi atenţi: administrarea zincului sub formă ionică poate provoca deficitul altor microelemente, cum este cuprul, din cauza concurenţei la asimilare în intestin. Compuşii complecşi nu concurează la asimilare, ceea ce asigură asimilarea adecvată a tuturor microelementelor.
Alimentaţia bogată în zaharuri de toate tipurile poate contribui la evoluţia cataractei. Din categoria zaharurilor simple fac parte zahărul alimentar obişnuit şi melasa (zaharoză), zahărul de viţă de vie (glucoză), în care este bogată mierea, zahărul lactat (lactoză), zahărul din fructe (fructoză) şi xiloza, substanţă zahariformă care se utilizează frecvent la prepararea dulciurilor „lipsite de zahăr" pentru bolnavii de diabet.
Reduceţi semnificativ sau chiar întrerupeţi complet consumul zaharozei şi xilozei. Trebuie să obţineţi zaharurile necesare cu precădere din fructe proaspete şi din lactate, dar chiar şi cantitatea sumară a acestor zaharuri trebuie redusă astfel încât ele să constituie 30-50% din totalul carbohidraţilor consumaţi.
Lactatele, ca şi zahărul simplu, conţinut de lapte (lactoză), pot contribui la evoluţia cataractei, îndeosebi la persoanele cu dereglare ereditară a metabolismului lactozei. Dacă vreo rudă are probleme cu metabolismul zahărului din lapte, pentru dumneavoastră toate lactatele pot fi nocive.
Menţionăm că o astfel de dereglare ereditară trebuie diferenţiată de „intoleranţa lactozei" care provoacă balonare, colici şi constipaţie în cazul consumului lactatelor. Intoleranţa lactatelor se întâlneşte la persoanele cărora le lipseşte o enzimă intestinală, necesară pentru descompunerea şi asimilarea corectă a zahărului din lactate. Deoarece aceste persoane evită oricum consumul lactatelor, ele nu sunt susceptibile de a fi ameninţate de cataractă din cauza lactozei.