Cordul este un organ muscular care funcţionează fără întrerupere, zi şi noapte. Funcţia lui constă în pomparea sângelui prin tot corpul, alimentând cu oxigen şi substanţe nutritive toate ţesuturile. Uneori, după mulţi ani de funcţionare sau după un acces cardiac, muşchiul cordului poate deveni mai slab. El nu mai este capabil să pompeze sângele cu aceeaşi putere şi, în consecinţă, lichidul conjunctiv se acumulează în plămâni, provocând dispnee, sau în picioare, provocând inflamaţia lor şi senzaţiile de durere.
Edemul cardiac este o boală care vă pune în pericol viaţa. Vă recomandăm să utilizaţi terapia alimentară pe lângă metodele obişnuite de tratament, pe care vi le prescrie medicul, ţinându-l pe acesta la curent cu toate medicamentele şi substanţele alimentare pe care le administraţi.
Preparate recomandate
Nivelul magneziului din muşchiul cordului poate fi redus în cazul edemului cardiac, iar acest deficit contribuie la creşterea tensiunii arteriale. În aceste condiţiile, funcţionarea inimii necesită un efort mult sporit al cordului deja slăbit. Deficitul magneziului contribuie, de asemenea, la acumularea sodiului şi la deficitul potasiului, ceea ce afectează activitatea electrică normală a inimii. Rugaţi medicul să vă controleze nivelul magneziului. Dacă acest nivel va fi scăzut, medicul vă va prescrie un preparat al magneziului.
Deficitul potasiului, înregistrat uneori în cazul edemului cardiac, se poate dovedi a fi o problemă serioasă, dacă utilizaţi diuretice pentru înlăturarea edemului. După toate probabilităţile, vi se va prescrie un preparat pe bază de digitală (digoxin. lanoxin), în scopul amplificării activităţii muşchiului cordului; acest lucru, însă, poate avea consecinţe periculoase, întrucât, în cazul nivelului redus de potasiu, preparatele degitalice pot provoca modificări esenţiale ale activităţii electrice a cordului.
Este important să înregistraţi la timp simptomele deficitului de potasiu. Ele includ, în primul rând, dispneea şi fatigabilitatea excesivă, în cazul unui efort nesemnificativ. Rugaţi medicul să vă verifice nivelul potasiului din sânge. În cazul deficitului de potasiu este necesară creşterea cantităţii pe care o consumaţi de regulă. Pentru aceasta consumaţi mai multe produse bogate în potasiu: broccoli, roşii, portocale, banane. Sau adăugaţi în alimente sanasol (care conţine potasiu sub două forme), de la un sfert până la jumătate de linguriţă pe zi.
Coenzima Q10 întăreşte muşchiul slăbit al cordului, atenuează edemul şi durerile de inimă. Administraţi 30 mg de coenzimă Q10 de 1-3 ori pe zi, pe parcursul a cel puţin două luni. Fiţi atenţi: în cazul întreruperii bruşte a administrării preparatului, simptomele pot reveni! Dacă aţi hotărât să nu mai administraţi coenzimă Q10, mai întâi reduceţi doza la jumătate şi de abia apoi, peste o zi-două, puteţi întrerupe complet administrarea ei. În acelaşi timp, rugaţi medicul să vă verifice tensiunea arterială şi să urmărească starea generală.
Persoanele care tratează edemul cardiac pot evita într-o oarecare măsură şi dispneea, aritmia cardiacă, edemele mâinilor şi picioarelor, administrând suplimentar taurină. Deşi taurina nu face parte din „vitaminele veritabile", adică nu este necesară pentru activitatea vitală normală, ea este considerată component alimentar vitaminoform. Il obţinem îndeosebi din carne. Administraţi 2 g de taurină de trei ori pe zi, pe parcursul a cel puţin trei luni, pentru a-i aprecia efectul.
Acizii graşi esenţiali, predecesorii eicosanoidelor „bune", contribuie la reducerea efortului cordului, relaxând vasele sangvine şi reducând tensiunea arterială. Aceste eicosanoide „bune" contribuie, de asemenea, la activitatea propriu-zisă a cordului. Tratamentul bazat pe o dietă controlată şi pe consumul acizilor graşi esenţiali poate fi destul de important. Este cunoscut cazul când un fotbalist profesionist (care făcea abuz de steroizi anabolici pentru creşterea masei musculare) şi-a adus inima într-aşa o stare încât a fost inclus de către medic pe lista pacienţilor care necesită transplantul cordului. însă, graţie respectării dietei cu conţinut sporit de acizi graşi esenţiali, s-a însănătoşit.
Începeţi cu dieta de bază a macrocomponenţilor alimentari şi adăugaţi la ea acid linoleic şi untură de peşte în proporţie de 1:4. Poliena conţine deja acidul linoleic şi untura de peşte în proporţia corectă. Dacă nu puteţi face rost de acest preparat, procuraţi din farmaciile naturiste ulei enoteric, care conţine acid linoleic, şi untură de peşte. Întrucât acestea nu sunt forme pure, doza în mg va fi alta. Puteţi obţine un substitut acceptabil, combinând 500 mg de ulei enoteric, 1000 mg de untură de peşte şi 200 UI de vitamina E; administraţi acest preparat de 1-3 ori pe zi.
În atenţia bolnavilor de diabet: untura de peşte poate fi cauza schimbărilor neaşteptate ale nivelului zahărului în sânge la unii diabetici. Urmăriţi cu atenţie nivelul zahărului în sânge, când consumaţi untura de peşte şi întrerupeţi tratamentul, dacă nivelul zahărului devine dificil de controlat.
Contraindicat
Nivelul sodiului, îndeosebi în interiorul muşchiului cardiac, atinge un nivel ridicat în cazul edemului cardiac. Acumularea sodiului în organism este o cauză de producere a edemului plămânilor şi membrelor. Administraţi produse care contribuie la eliminarea sodiului şi a lichidului şi nu consumaţi cantităţi excesive de sare.