Epilepsiei i se mai spune şi „boala copiilor"; deşi această boală se întâlneşte şi la adulţi. Cauzele epilepsiei sunt numeroase, unele încă necunoscute: traumatisme ale capului, urmări ale unei boli infecţioase din copilărie, tulburări în funcţionarea normală a creierului, tumori şi hematoame ale creierului, intoxicaţii (cu plumb, alcool) etc.

În marea majoritate a cazurilor criza de epilepsie survine brusc. Bolnavul îşi pierde cunoştinţa şi cade oriunde se găseşte (nu îşi alege locul), iar după câteva secunde aproape toţi muşchii corpului se încordează, se contractă sub formă de spasme, timp de câteva minute.

Respiraţia devine zgomotoasă, bolnavul poate face spume la gură sau pierde urina. După ce contracţiile musculare încetează, bolnavul rămâne nemişcat, obosit, extenuat. Îşi recapătă cunoştinţa, dar nu-şi aminteşte cele întâmplate.

Primul ajutor. Boala se tratează numai de medicul neurolog. Când anturajul familiei sau de la locul de muncă ştie că bolnavul a mai avut crize asemănătoare, atunci se va proceda ca şi în cazul crizelor anterioare, adică:
- se va avea grijă ca bolnavul să nu cadă pentru a nu se lovi la cap, să nu cadă pe trepte, în foc, în apă;
- bolnavul va fi culcat cu faţa în sus, pe un loc neted, se va descheia la gât şi la haine;
- i se va introduce între dinţi o batistă împăturită sau un prosop pentru a nu-şi muşca limba în timpul contracţiilor;
- pe timpul contracţiilor musculare va fi lăsat liniştit, nu se va ţine de mâini sau de picioare, nu se va lovi peste faţă ori stropi cu apă rece, căci orice excitaţie exterioară îi accentuează contracţiile.

Aceste prime îngrijiri se dau şi la bolnavii pe care nu-i cunoaştem, dar care au crize cu simptome asemănătoare, pe stradă, în mijloacele de transport, la diferite spectacole etc.

Dacă bolnavul nu reîncepe să respire după încetarea contracţiilor, este posibil să se asfixieze cu secreţiile din gură sau prin căderea limbii în fundul gurii. În acest caz, el poate fi salvat prin una din metodele de reanimare respiratorie şi, bineînţeles, se va anunţa „Salvarea".

Prevenirea crizelor de epilepsie se face prin tratamentul corect recomandat de medic. Bolnavul trebuie să se ferească de a se urca pe scări, de a călări, de a merge pe bicicletă, ori de a conduce mijloace auto, precum şi de a practica înotul.