Simptomul principal al glaucomului este creşterea tensiunii intraoculare, însă în 25% din cazuri bolnavii nu îşi dau seama de această schimbare. În lipsa tratamentului pentru reducerea tensiunii intraoculare, glaucomul provoacă scăderea progresivă a vederii şi, în cele din urmă, orbirea. La creşterea tensiunii în globul ocular are loc o „presare" permanentă a nervului optic şi, în consecinţă, el este traumatizat.

Există două forme de glaucom: simplu (,,unghi deschis"), de care suferă 90% dintre bolnavi, şi stagnant („îngustarea unghiului"). Glaucomul simplu evoluează neobservat, pe parcursul câtorva ani; în cazul glaucomului stagnant tensiunea creşte brusc şi apar imediat senzaţii de durere şi înroşire, care indică faptul că ceva împiedică circulaţia lichidului intraocular.

În lipsa tratamentului, forma stagnantă poate duce la orbire în câteva zile, în timp ce forma simplă dereglează vederea numai după creşterea treptată a tensiunii intraoculare, pe parcursul unei perioade de mai mulţi ani. Probabilitatea de a vă îmbolnăvi de glaucom este destul de mare în cazul în care aveţi rude care au suferit de această boală. Toate persoanele în vârstă de peste 40 de ani trebuie, o dată la trei ani, să viziteze oculistul pentru eventuala depistare a glaucomului, iar cei care aparţin grupului de risc trebuie să facă investigaţiile necesare în fiecare an. Să vedem care este rolul alimentaţiei în combaterea acestei boli.

Recomandat
În virtutea faptului că pentru desfăşurarea normală a activităţii ţesuturilor nervoase trebuie să se consume o cantitate suficientă de tiamină, în cazul glaucomului deficitul ei poate contribui la traumatizarea nervului optic, din cauza tensiunii intraoculare sporite.

Cercetările medicale desfăşurate cu scopul verificării acestei teorii au demonstrat că administrarea îndelungată a tiaminei şi a vitaminelor B-complex contribuie la îmbunătăţirea vederii persoanelor cu glaucom în stadii incipiente de dezvoltare.

Deficitul vitaminei C poate provoca creşterea tensiunii intraoculare. Administrarea unor doze foarte mari (500 mg pentru fiecare kg al masei corpului sau 35 g pentru un adult cu greutatea de 70 kg) previne îmbolnăvirea la 100% dintre subiecţii investigaţi, însă pentru majoritatea dintre ei o astfel de doză depăşeşte capacitatea de tolerare a intestinelor. Rezultatul altor cercetări demonstrează că doze ceva mai mici (dar încă destul de mari), administrate pe parcursul a şase săptămâni, reduc tensiunea intraoculară până la un nivel la care se poate întrerupe tratamentul cu preparate medicamentoase.

Concluzia este că dozele de vitamina C necesare pentru reducerea tensiunii intraoculare sunt destul de mari. Utilizaţi forma cristalică (pulbere) a vitaminei C. Sub această formă vitamina C este mai uşor dozabilă şi mai bine suportată de stomac. O linguriţă conţine 4 g de vitamină C.

Consultaţi şi un oculist, care vă va supraveghea tensiunea intraoculară. Nu întrerupeţi administrarea medicamentelor prescrise, fără acordul medicului.

Uneori. în cazul deficitului vitaminei A, tensiunea intraoculară creşte. Administrarea suplimentară poate reduce tensiunea. Întrucât organismul este predispus să acumuleze vitamina A, consumul excesiv poate cauza intoxicarea. Un înlocuitor inofensiv al vitaminei A este beta-carotenul. care se transformă în vitamina A. în funcţie de necesităţile organismului.

Rutina, unul dintre bioflavonoizi, contribuie la reducerea tensiunii intraoculare la persoanele care suferă de glaucom. Conform rezultatelor cercetărilor medicale, tensiunea intraoculară se reduce cu 15% şi chiar mai mult în cazul administrării acestei substanţe.

Deficitul cromului este atestat, deseori, la persoanele care suferă de glaucom simplu. Legătura dintre nivelul cromului şi cel al tensiunii intraoculare poate avea o importanţă considerabilă pentru persoanele care suferă şi de alte maladii oculare, legate de diabet. Administraţi zilnic 200 mcg de picolinat de crom.

Contraindicat
Evitaţi cofeina. Verificarea tensiunii intraoculare în timpul cercetărilor a demonstrat că aceasta creşte considerabil după consumul cafelei cu cofeină şi nu variază atât de mult după consumul unei cafele la fel de concentrate, dar fără cofeină. Dacă faceţi parte dintre persoanele predispuse la glaucom, evitaţi consumul produselor care conţin cofeină: cafea, ciocolată şi băuturi răcoritoare.

Reduceţi consumul transizomerilor acizilor graşi. Producătorii industriali iau uleiuri polinesaturate obişnuite, care sunt instabilitate şi pot deveni în scurt timp amare, şi le fac mai stabile supunându-le acţiunii temperaturilor înalte. În cazul încălzirii, legăturile chimice între atomii carbonului şi hidrogenului trec din starea firească în alta, care este mai stabilă, dar mai nocivă pentru organism. Aflaţi în această stare, acizii graşi produc creşterea tensiunii intraoculare la persoanele cu predispoziţie pentru glaucom. Folosiţi numai uleiuri produse prin metoda presării la rece. Citiţi eticheta de pe sticla de ulei şi, dacă acolo nu se pomeneşte despre presarea la rece (cu toate că, fiind un procedeu costisitor, producătorii au interesul să îl menţioneze), interesaţi-vă dacă uleiul respectiv nu a fost cumva prelucrat termic. Grăsimile saturate, de exemplu untul, nu se prelucrează la temperaturi înalte. Congelarea poate şi ea să deterioreze grăsimile utile, de aceea este bine să o evitaţi (indiferent de tipul grăsimilor).

Alimentaţia cu conţinut extrem de mare de proteine poate provoca creşterea tensiunii intraoculare. Cercetări făcute asupra unui grup de 400 de pacienţi cu diferite maladii oculare, inclusiv glaucom, au stabilit că alimentaţia bazată pe un consum excesiv de proteine (de trei ori mai mare decât norma de 1,1 g pentru fiecare kg al masei corpului fără grăsimi) provoca. în majoritatea cazurilor, creşterea tensiunii intraoculare. Carnea roşie, organele interne şi gălbenuşul de ou conţin cantităţi mai mari de acid arahidonic decât alte produse.

Din această cauză, teoretic, produsele respective pot fi mai dăunătoare decât cele ce au aceeaşi cantitate de proteine, însă sunt pregătite din peşte, carne de pasăre şi albuş de ou. Întrucât proteinele sunt compuşi vitali, deci în nici un caz nu îi putem elimina din alimentaţie, asiguraţi-vă măcar un consum zilnic care să nu depăşească necesarul de 1,1 g pentru fiecare kg din masa fără grăsimi a corpului. Nu uitaţi totuşi că este preferabil consumul peştelui, a cărnii de pasăre şi a albuşului de ou şi că e bine să evitaţi carnea roşie şi gălbenuşul de ou.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment