Virusul herpesului simplu aparţine numerosului grup de viruşi ai herpesului care provoacă maladii ca varicela şi mononucleoza; virusul pătrunde în organism prin porţiunile afectate ale pielii şi, trecând prin epiteliile nervilor, ajunge în ganglionii nervoşi situaţi de-a lungul coloanei vertebrale sau în celulele creierului, unde se va afla în stare inactivă.

Dacă locul situării virusului în stare „pasivă" sunt celulele creierului, el provoacă, de obicei, afectarea pielii buzelor, nasului şi feţei. Dacă virusul în stare „pasivă" se află în ganglionii nervoşi, el afectează pielea corpului (mai frecvent a organelor genitale externe).

Fiind în stare „pasivă" în ganglionii nervoşi, peste o perioadă de timp el se poate reactiva. În acest caz, pe piele vor apărea erupţii recidivante sub formă de vezicule, care vor constitui focare de infecţie şi vor creşte pericolul infectării altor persoane.

Stadiul iniţial al infectării cu virusul herpesului poate decurge sub o formă atât de uşoară, încât să rămână neobservat, însă de obicei pe piele apar câteva vezicule dureroase. Pătrunzând în organism şi situându-se în celulele creierului sau în ganglionii nervoşi, virusul se află în stare inactivă atâta timp cât nu apare nici un factor care să-i provoace reactivarea.

La infectarea pielii buzelor cu virusul herpesului simplu pot contribui arsurile de soare sau de vânt, febra, răcelile sau gripa, leziunile buzelor, stresul psihologic puternic sau eforturile fizice considerabile. Infectarea organelor genitale la femei poate avea loc în perioada ciclului menstrual, din cauza leziunilor neînsemnate ale epiteliilor mucoase ale organelor genitale în timpul actului sexual, din cauza diferitelor infecţii care afectează sistemul imunitar, în cazul efortului fizic considerabil sau al stresului.

La reactivarea virusului, pe unele sectoare ale pielii (unde mai târziu apar vezicule) apare senzaţia de prurit, junghiurile, senzaţiile de arsură şi de durere. Prezenţa acestor simptome demonstrează că, devenind activ, virusul pătrunde în epiteliile nervilor şi, trecând prin ele, iese la suprafaţa pielii, unde mai târziu apar erupţii sub formă de vezicule dureroase care vor afecta bolnavul pe parcursul a 1-2 săptămâni, iar apoi se vor cicatriza şi vor dispărea pentru a reapărea peste un timp oarecare.

În cazul apariţiei veziculelor, medicul vă poate prescrie preparate medicamentoase destinate neutralizării virusului pe piele, însă aceste preparate nu pot anihila şi virusul care se află în celulele creierului.

Să vedem ce substanţe alimentare sunt capabile să ne ajute în acest caz. În cazul infectării organelor genitale cu virusul herpesului, ungeţi pielea cu soluţie de zinc cu ajutorul unui tampon de vată sau al unui aplicator special. Aceasta vă va ajuta pentru 2-3 ore să reduceţi pruritul şi senzaţiile de arsură, dar şi cele de durere provocate de vezicule.

Rugaţi farmacistul să vă pregătească o soluţie de 0,25 % sulfat de zinc în apă camforată. Ungeţi sectoarele afectate ale pielii cu această soluţie cât se poate de des, pe parcursul a trei-şase zile; e de dorit să începeţi acest tratament în maximum 24 de ore de la apariţia veziculelor. Administrarea soluţiei cu regularitate, în fiecare zi, vă va ajuta să evitaţi recidivele.