Edemul în urma căruia inelele de pe degete încep să vă strângă, iar elasticul de la şosete vă lasă urme pe picioare, are loc din cauza acumulării surplusului de lichid în organism şi se numeşte hidropizie. Edemul poate să apară drept consecinţă a reducerii activităţii muşchiului cordului, cu acumularea surplusului de lichid în partea de jos a picioarelor şi în plămâni.
Dar el poate să evolueze şi din multe alte cauze: acumularea sărurilor, căldura sau umiditatea excesivă, mărirea fragilităţii vaselor capilare (vasele sangvine mici), din care lichidul „se infiltrează" în ţesuturile învecinate, alergia, insuficienţa proteinelor sau schimbările legate de ciclul menstrual.
Deşi vitaminele, microelementele şi alţi componenţi alimentari nu pot preveni sau trata edemul provocat de căldură şi umiditate, puteţi ameliora simptomele hidropiziei provocate de alte cauze. Să vedem cum anume.
Recomandat
Vitamina B6 (piridoxina) blochează acumularea sărurilor provocată de estrogen, care este cauza edemului antemenstrual. Administraţi zilnic 25 mg de vitamină B6,. În cazul unei evoluţii favorabile, edemul va dispărea pe parcursul unei săptămâni. Dacă edemul nu dispare în timpul indicat, puteţi mări doza până la 50 mg, dar nu se recomandă să depăşiţi această doză; este prea puţin probabil ca piridoxina să vă ajute în doze mai mari, dacă nu v-a ajutat în doza de 50 mg. Mai mult decât atât, dozarea excesivă a vitaminei B6 este nocivă pentru ţesuturile nervoase.
Vitamina E contribuie deosebit de eficient la tratarea edemului care se dezvoltă din cauza producerii histaminei în cazul alergiei. Administraţi 400-600 UI de vitamina E (succinat d-alfa-tocoferol) pe parcursul a cinci-şapte zile. Fiţi atenţi: vitamina E provoacă uneori creşterea tensiunii arteriale. Verificaţi dacă nu aveţi o astfel de reacţie.
Pentru aceasta administraţi mai întâi câte 100 UI, apoi câte 200 UI şi, în sfârşit, câte 400 UI, luându-vă tensiunea arterială după fiecare mărirea a dozei, care se va face la intervale de o săptămână. Media valorii tensiunii arteriale nu trebuie să depăşească 140/90.
Combinaţia dintre vitamina C şi bioflavonoizi reduce fragilitatea capilarelor, din cauza căreia lichidul provenit din vasele sangvine mici provoacă edeme îndeosebi în palme, picioare şi glezne. Administraţi această combinaţie astfel încât cantitatea de vitamina C să fie de 2-4 g/zi. Dacă aţi mai administrat vitamina C, puteţi suplimenta alimentaţia cu o pastilă de 500 sau 1000 mg de complex bioflavonoid.
Alimentaţia corecta - cu o cantitate suficientă de proteine, însă fără surplus de aminoacizi amidonoformi - contribuie la reducerea acumulării lichidului în urma producerii hormonului insulinei în cantităţi mai mici. Insulina, acţionând asupra rinichilor, provoacă retenţia sării (sodiului) în organism, iar acolo unde este sodiu, acolo apare şi lichid. Dacă aveţi deja edeme, reduceţi consumul carbohidraţilor (amidonoformi, zahăr simplu sau din fructe), cel puţin până la 20 mg pe zi. Este necesar, de asemenea, să consumaţi în cantităţi suficiente carne slabă, peşte, carne de pasăre sau albuş de ou şi să beţi cel puţin 2 1 de lichid zilnic.
Peste câteva zile organismul va elimina surplusul de lichid, dacă acumularea lui este legată de creşterea nivelului insulinei. După aceea puteţi reveni la alimentaţia obişnuită, care ar conţine 40% de carbohidraţi neamidonoformi, 30% de proteine ale produselor fără grăsimi şi 30% de grăsimi necesare.
Regimul demineralizat, fără schimbările alimentaţiei descrise mai sus, nu va influenţa în mod deosebit acumularea lichidului, deşi surplusul de săruri poate agrava situaţia. Dacă veţi continua să consumaţi cantităţi importante de substanţe care contribuie la reţinerea sodiului în rinichi, nu veţi reuşi să reduceţi esenţial acumulările lichidului prin simpla renunţare la săruri.
Contraindicat
Alergia alimentară contribuie, fără îndoială, la dezvoltarea edemelor din cauza producerii histaminei în piele. Stabilirea alergenilor şi eliminarea lor din alimentaţie va contribui la rezolvarea problemei.
Consumul excesiv al sărurilor creşte cantitatea de sodiu cu care se vor confrunta rinichii şi care contribuie la acumularea lichidului.