Lupus eritematos de sistem (sau sistemic) afectează aproximativ o persoană din două mii, îndeosebi femeile (85% dintre bolnavi sunt femei între 10 şi 50 de ani). Boala apare din cauza dereglării sistemului imunitar, care demarează acţiuni agresive contra propriului organism.

Există multe medicamente care stimulează apariţia unor boli similare cu lupus eritematos; în majoritatea cazurilor simptomele lor dispar după stoparea administrării următoarelor medicamente: clorpramazina, un preparat folosit în cazul dereglărilor psihice şi pentru stoparea vomei, hidrolazina, care reduce tensiunea arterială, izoniazidul, un medicament utilizat în tratamentul tuberculozei, metil-DOPA, care se administrează în cazul bolii Parkinson. novocainamida şi chinidina, două medicamente pentru combaterea aritmiei cordului. Pe lista medicamentelor care provoacă dereglări autoimune pol fi incluse şi anumite preparate administrate frecvent, cum sunt antibioticele şi propranololul (inderalul).

În cazul bolii lupus eritematos pol fi atacaţi rinichii, pielea, vasele sangvine, ochii, plămânii, cordul, sistemul nervos şi articulaţiile, adică toate sistemele organismului (de aici şi denumirea de „lupus eritematos de sistem"). Însă, în pofida faptului că afectează mai multe organe, maladia, uneori, evoluează destul de uşor. Să vedem cu ce ne poate ajuta în acest caz alimentaţia.

Acizii graşi esenţiali au. în cazul maladiilor autoimune, un rol mai important decât oricare alţi componenţi alimentari. Suplimentaţi dieta de bază cu acid linoleic şi untură de peşte, în proporţie de 1:4. Administraţi acest supliment de 1-3 ori pe zi. Poliena conţine deja acidul linoleic şi untura de peşte în proporţia necesară. Dacă nu puteţi face rost de acest preparat, procuraţi din farmaciile naturiste ulei enoteric, care conţine acidul linoleic, şi untură de peşte. Întrucât acestea nu sunt forme pure, dozarea va fi diferită. Puteţi obţine un substitut acceptabil combinând capsule cu ulei enoteric, capsule cu untură de peşte şi vitamina E.

În atenţia bolnavilor de diabet: uneori untura de peşte poate fi cauza schimbărilor neaşteptate ale nivelului zahărului din sânge la unii diabetici. Urmăriţi cu atenţie nivelul zahărului în sânge, când consumaţi untură de peşte şi întrerupeţi tratamentul dacă nivelul zahărului devine dificil de controlat.)

Vitaminele din grupul B - acidul nicotinic, acidul pantotenic şi vitamina B12 - contribuie la dispariţia erupţiei pe piele în cazul maladiei lupus eritematos.

Deficitul vitaminei A poate agrava simptomele bolii lupus eritematos; pe de altă parte, cantitatea excesivă a acestei vitamine este şi ea nocivă.

Preparatele vitaminei E vă pot ajuta să scăpaţi de erupţie. Administraţi zilnic 800-1200 UI de vitamina E sub formă de succinat d-alfa-tocoferol. Administrarea în doze mai mici poate să nu aibă efect. Fiţi atenţi: vitamina E poate provoca creşterea tensiunii arteriale. Conţinutul capsulei de vitamina E se utilizează şi extern contra erupţiei.

Conform rezultatelor unor cercetări, persoanele care suferă de lupus eritematos au, de obicei, deficitul seleniului. Administrarea suplimentară a preparatelor de seleniu poate contribui la atenuarea simptomelor. Administraţi aceste preparate în doze zilnice de 100-200 mcg.

Consumul cantităţilor importante de grăsimi saturate poate contribui la apariţia maladiei. În alimentaţia dumneavoastră 30% din cantitatea totală de calorii trebuie să revină proteinelor din produse slabe, 40% carbohidraţilor cu conţinut redus de amidon, 20% grăsimilor polinesaturate şi doar 10% grăsimilor saturate. Aceasta este o regulă de bază ce trebuie respectată la alcătuirea alimentaţiei.

Sensibilitatea alimentară poate avea un rol important în evoluţia maladiei lupus eritematos şi poate provoca accesele bolii. Determinarea alergenului alimentar este o procedură destul de îndelungată, întrucât este necesar să fie verificate o mulţime de substanţe. Pentru reducerea listei produselor suspectate vă puteţi adresa unui alergolog care, în baza probelor pielii şi sângelui, vă va alcătui lista alergenilor probabili.

Apoi folosiţi metoda excluderii. Excludeţi succesiv din alimentaţie fiecare dintre alimentele suspectate, pentru o perioadă de cel puţin trei săptămâni. Chiar dacă simptomele dispar sau se atenuează simţitor, problema deocamdată nu este rezolvată; trebuie să vă convingeţi că aceasta nu este o pură coincidenţă.

Reluaţi consumul acelui produs şi, dacă simptomele reapar, înseamnă că aţi determinat cel puţin un alergen. Evitaţi-l pe viitor şi treceţi la următoarea substanţă din lista celor suspectate. În mod sigur un astfel de proces necesită mult timp şi efort, dar merită; veţi cunoaşte produsele pe care trebuie să le evitaţi.
Yandex