În unele cazuri acest ritm sinusal este înlocuit de fibrilația atrială, un ritm cardiac generat tot la nivelul atriilor, dar cu altă localizare decât cea fiziologică, fiind neregulat, haotic, adesea rapid (tahicardic). În fibrilația atrială, activitatea de contracție a atriilor practic lipsește. De aici și complicațiile care pot apărea: scăderea debitului cardiac, formarea de cheaguri la nivelul atriilor.
Fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie susținută și afectează aproximativ 1-2% din populație, prevalența sa crescând cu vârsta, ajungând pana la circa 10% din populația de peste 80 ani.
Fiecare pacient (îndeosebi persoanele vârstnice) care la evaluarea periodică de la medicul de familie are pulsul neregulat trebuie să facă un EKG de repaus pentru a evidenția o eventuală fibrilație atrială.
Fibrilația atrială din punct de vedere a duratei de evolutie se clasifica in:
- paroxistica, de regulă autolimitanta in 48 ore, dar poate persista pana la 7 zile
- persistenta, care durează peste 7 zile sau necesita intervenție medicala pentru cardioversia la ritmul sinusal normal
- persistenta pe termen lung și permanentă
Simptome
Simptomatologia pacienților este foarte diferita de la forme total asimptomatice pana la simptome severe, depinzând de neregularitatea ritmului si frecventa cardiaca, de existenta unei alte afectiuni cardiace sau de apariția complicațiilor. Principalele simptome sunt: palpitații, oboseală, dispnee (dificultate în respirație), dureri toracice, amețeli, etc.
Alteori primul simptom este apariția unui accident vascular cerebral cu manifestări diverse (uneori soldat cu dizabilitate severa sau chiar deces). Acesta este o complicație majora a fibrilației atriale, determinata de plecarea în circulația cerebrala a unui cheag format în cavitățile inimii. Unul din cinci accidente vasculare cerebrale este cauzat de fibrilația atriala.
Alteori trombul atrial poate emboliza în circulația membrelor sau a organelor abdominale, determinand ischemie acuta (durere, imposibilitatea de a folosi membrul respectiv și riscul de necroza).
Investigații imagistice și de laborator
- electrocardiograma de repaus (EKG), monitorizarea Holter EKG 24-48 ore, eventual dispozitive de monitorizarea prelungita a ritmului pentru surprinderea fibrilației atriale
- ecocardiografie (transtoracica, uneori transesofagiana) pentru a identifica o modificare structurala a inimii
- analize de sânge generale (hemoleucograma, creatinina, glicemie, transaminaze, ionograma, hormoni tiroidieni)
- investigațiile se completează în funcție de contextul clinic.
Diagnosticul
Diagnosticul este sugerat de simptome și confirmat prin înregistrarea tulburării de ritm pe electrocardiogramă.
Tratamentul
Scopurile conduitei terapeutice sunt:
- ameliorarea simptomelor
- menținerea unei frecvente cardiace optime
- prevenirea formarii de trombi la nivelul inimii și migrării acestora în special la nivel cerebral
- identificarea cauzelor/ a factorilor de întreținere a fibrilației atriale
- selectarea pacienților ce au nevoie de conversia la ritmul sinusal
- selectarea pacienților pentru tratament antiaritmic medicamentos sau non-farmacologic (de tip ablație sau implantare de dispozitive intracardiace – pacemaker)
În funcție de tipul de acțiune, medicamentele sunt grupate în:
1. Medicamente administrate pentru controlul frecventei cardiace, astfel încât în repaus ritmul cardiac sa fie sub 100 bătăi/minut. Astfel, creste timpul de umplere cardiaca permițând menținerea unui debit cardiac mai eficient, scade presiunea de la nivelul atriilor si indirect de la nivelul plămânilor ameliorând respirația. Exemplu de clase de medicamente: betablocante, blocantele de canale de calciu.
2. Anticoagulante pentru prevenirea formarii de trombi la nivelul inimii si embolizarii acestora.
Acestea pot fi: antivitaminice K, ce necesita ajustarea permanenta a dozelor prin monitorizarea coagularii (INR) lunar, sau oricand exista semne de sangerare. Concentratia in sange a acestor medicamente este influentata de alimentatie, adminsitrarea concomitenta a altor tratamente (ex. Acid acetilsaliilic, antiinflamatorii, antibiotice, etc.), particularitati genetice, etc. Exista o experienta indelungata in folosirea acestor substante. Anticoagulante de generatie mai noua (ex. dabigatran, apixaban rivaroxaban, etc.) ce se administreaza in doza fixa, fara a fi nevoie de monitorizarea coagularii.
La fiecare pacient cu fibrilatie atriala, pe baza unor scoruri, se apreciaza riscul de accident vascular cerebral si necesitatea initierii tratamentului anticagulant si totodata se calculeaza si riscul de sangerare sub aceasta medicatie.
3. Antiagregante plachetate (acid acetilsalicilic, clopidogrel) se administreaza la pacientii cu risc scazut de accident vascular cerebral sau la cei care nu pot suporta tratamentul anticoagulant oral, insa au o eficienta mai redusa.
4.Tratamente antiaritmice pentru conversia si mentinerea ritmului sinusal.
Acestea sunt folosite daca in contextul clinic al pacientului exista date care sugereaza succesul procedurilor farmacologice sau electrice de reinstaurare a ritmului normal sinusal si al mentinerii acestuia in timp.
5.Studiul electrofiziologic si ablatia urmaresc identificarea si eliminara centrilor de automatism rapid, de la nivelul atriului stang si din jurul venelor pulmonare, responsabili de initierea anumitor tipuri de fibrilatie atriale. Alteori este nevoie de implantare de dispozitive intracardiace – pacemaker in contextul sindromului bradicardie-tahicardie.
Evoluție
Fibrilația atriala se întreține prin inducerea de modificări structurale la nivelul pereților atriali. Cu cat fibrilația atriala este mai veche cu atât șansele de reinstaurare a ritmului sinusal scad.
Varsta avansata si asocierea altor boli cardiace reduc probabilitatea de revenire și menținere a ritmului normal sinusal.
Complicații posibile:
- cea mai importanta și de temut complicație este embolia cerebrala cu apariția unui accident vascular cerebral ischemic
- embolia periferica
- agravarea insuficientei cardiace, decompensarea unor boli cardiace preexistente
- scăderea calității vieții, scăderea tolerantei la efort
Fibrilația atrială: profilaxie
- tratarea bolilor cardiace care prin progresia și evoluția lor determina apariția fibrilației atriale (valvulopatii, ischemia miocardica, hipertensiunea arteriala, etc)
- evitarea consumul excesiv de alcool, cofeina
- menținerea greutății corporale normale
- tratarea sindromului de apnee în somn (hipoventilatie și hipoxie în timpul somnului)
- menținerea unei funcții normale a glandei tiroide
- uneori administrare preventiva de antiaritmice perioperator.
Recomandări
Pacientul cu simptome sugerând fibrilația atriala se va adresa medicului cardiolog, internist sau medicului de familie.