Polipii nazali de dimensiuni mici rareori pun probleme, însă cei voluminoși pot îngreuna respirația și pot micșora acuitatea olfactivă (mirosul). În unele cazuri, ei pot provoca dureri de cap, sforăit și în cazuri mai rare, polipii masivi pot produce deformări ale feței.
Polipii nazali apar în urma unor inflamații cronice ale mucoasei nazale sau mucoasei sinusurilor. Cauza exactă care declanșează dezvoltarea polipilor nu se știe. Afecțiunea este mai des întâlnită la persoanele de peste 40 de ani și la copiii cu astm, sinuzite cronice, rinită alergică sau fibroză chistică.
Polipoza nazală. Manifestări
În mod normal, polipii mici nu produc simptome. Polipii mari sunt cei care pun probleme, deoarece formează o obstrucție în calea aerului ce pătrunde în pasajul nazal în timpul respirației. Aceasta conduce la o respirație nazală dificilă, de multe ori persoanele afectate respirând pe gură, mai ales în cazul copiilor. Alte simptome - secreții nazale abundente, congestie nazală persistentă, sinuzită cronică, scăderea mirosului, dureri de cap, sforăit.
Apariția polipilor
Nasul are funcția de a filtra și încălzi aerul inspirat, dar și de a transmite informații legate de miros. Aceste funcții sunt realizate de către mucoasa ce tapetează cavitatea nazală, septul și coanele nazale. Acesta este deseori sediul unor inflamații cronice, declanșate de infecții virale, bacteriene sau fungice. Inflamația întreține hiperemia și edemul mucoasei și se consideră că acestea stau la baza apariției polipilor nazali sau sinusali.
Factorii de risc
Orice afecțiune care întreține inflamația mucoasei nazale sau sinusale reprezintă un factor de risc pentru polipoză. Copiii cu fibroză chistică (cunoscută și ca mucoviscidoză, o boală în care secrețiile glandelor bronhice sunt foarte vâscoase, greu de eliminat, ce conduce la suprainfecție bacteriană) și persoanele cu sinuzită alergică sunt cele mai predispuse la a face polipoză. Sindromul Churg Strauss, o maladie ce afectează vasele mici, se însoțește de polipoza nazală. Alte persoane ce pot fi afectate de polipoză nazală sunt cele cu astm, rinită alergică sau sinuzită cronică. Alți factori de risc includ sensibilitatea la la unele medicamente, vârsta înaintată, etc.
Complicațiile polipozei nazale
Complicațiile polipozei nazale apar în cazurile polipilor masivi, numeroși, care obstruează lumenul căilor aeriene. Aceștia pot fi cauza multor afecțiuni care în timp se agravează, dacă nu sunt tratate, cum ar fi otite, sinuzite, tranheobronsite și chiar infecții pulmonare.
Tratamentul polipozei nazale
Pentru polipii mici sunt eficiente tratamentele cu corticosteroizi nazali ce reduc inflamația, măresc fluxul de aer și uneori produc micșorarea polipilor. Mai pot fi prescrise medicamente pentru controlul alergiilor, pentru tratarea infecțiilor de căi aeriene superioare sau medicamente antifungice.
În cazul polipilor mari, voluminoși singurul tratament eficient este cel chirurgical. Polipectomia este operația care înlătură polipii cu ajutorul unui dispozitiv mecanic cu sucțiune, ce taie și extrage țesuturile moi. Uneori se poate efectua un tratament endoscopic al sinusurilor care permite rezecția polipilor și dezobstrucția sinusurilor. Operația nu este una cu riscuri mari sau traumatizantă, iar spitalizarea este de scurtă durată. Amânarea operației mărește riscul ca la un moment dat să apară una dintre complicațiile enumerate mai sus. Se indică ca intervenția chirurgicală să aibă loc cât mai repede de la diagnosticare.