Pentru început există o perioadă de renunţare treptată la carne, înainte de primul nivel, ce cuprinde 40% cereale, 30% legume, 10% supă şi 20% produse animale (excluzând carnea).
La al treilea nivel, proporţiile devin 60, 30, 10 şi se exclud proteinele animale. Al şaptelea nivel, cel al dietei cu orez brun, trebuie să fie un regim de curăţare în zece zile sau să fie folosit în caz de boală.
Conform filozofiei macrobiotice, alimentele yang sunt carnea de vită sau de pasăre, peştele, fructele de mare, brânzeturile tari şi sarea, iar alimentele yin sunt alcoolul, ceaiul, cafeaua, zahărul, laptele, smântână, iaurtul şi majoritatea verdeţurilor şi mirodeniilor. Fructele yin şi yang sunt fasolea, cerealele, nucile, seminţele, fructele şi legumele.
Michio Kushi şi alţi discipoli ai lui Ohsawa au promovat ideea presupuselor beneficii ale acestei alimentaţii macrobiotice. Deşi există cu siguranţă anumite efecte benefice - se reduc riscurile obezităţii, creşterii colesterolului, tensiunii arteriale, constipării şi unor tipuri de cancer - acestea nu compensează riscurile unei diete alimentar atât de restrictive.
Acest regim are un conţinut scăzut de proteine şi foarte multe calorii. În consecinţă, energia oferită de alimentele macrobiotice este scăzută, astfel că poate determina o deficienţă de proteine la copiii alăptaţi şi o creştere lentă la feţi şi adolescenţi.
Anemia este o maladie comună în acest sens, fiind provocată de conţinutul deficitar de fier şi vitamina B12, şi poate determina apariţia rahitismului la copii. Avantajele dietei macrobiotice pot fi obţinute fără riscuri dacă urmaţi principii vegetariene mai puţin rigide sau dacă apelaţi la o dietă omnivoră echilibrată.
- Săracă în proteine şi bogată în calorii, dieta macrobiotică are multe neajunsuri.
- Săracă în grăsimi, bogată în fibre;
- Prea săracă în calorii;
- Risc de deficienţă de substanţe nutritive, mai ales de fier, vitaminele B12 şi D;
- Cantitate mică de proteine;
- Contraindicată copiilor, femeilor însărcinate sau care alăptează;