Glucidele sunt cel mai ieftin material care asigură necesităţile energetice ale organismului copilului. La oxidarea unui gram de glucide se elimină 4,0 calorii. Glucidele sunt necesare pentru funcţionarea normală a sistemelor muscular şi nervos central, pentru activitatea intelectuală etc.

După componenţa chimică glucidele se împart în 3 grupe: a) monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza); b) dizaharide (zaharoza sau zahărul, lactoza, maltoza); c) polizaharide (amidonul, glicogenul, celuloza).

Cu ajutorul glucidelor în sânge se menţine o concentraţie necesară de zahăr, se dirijează metabolismul proteinelor şi lipidelor. Tot ele protejează proteinele de a fi folosite ca material energetic, astfel ca ele să fie consumate conform destinaţiei.

Unele glucide dispun de o activitate biologică pronunţată, îndeplinind în organismul copilului funcţii specializate. Acestea sunt acidul ascorbinic, ce posedă funcţia vitaminei C, heparina, ce evită coagularea sângelui în vasele sangvine, acidul hialuronic, ce împiedică pătrunderea microbilor prin membrana celulelor, heteropolizaharidele sângelui, ce determină specificul grupei sângelui ş.a Glucidele şi metaboliţii lor au un rol însemnat în sinteza acizilor nucleici, aminoacizilor, glucoproteidelor, mucopolizaharidelor, coenzimelor şi altor substanţe vitale necesare.

Ca şi lipidele, glucidele au proprietatea de a se depozita în organism sub formă de glicogen în cantităţi mici. Glicogenul se depozitează cel mai mult în ficat, apoi în muşchi, creier etc. şi se foloseşte ca material energetic pentru funcţionarea diferitelor sisteme şi organe ale organismului.

Consumul abundent de dulciuri deprimă secreţia glandelor gastrice şi scade pofta de mâncare, datorită cărui fapt organismul copilului primeşte o cantitate insuficientă de alte substanţe nutritive necesare. De aceea nu trebuie să alimentăm copiii cu prea mult zahăr şi dulciuri. Un surplus de glucide dereglează procesele organoplastice, corpul devenind păstos, conduce la sporirea depozitării lipidelor şi la majorarea masei corpului, la o relativă insuficienţă de vitamine B1, B2, PP, magneziu, fier şi mangan.

O insuficienţă de glucide conduce la diminuarea proceselor de creştere şi dezvoltare, la deshidratarea corpului, la arderea incompletă a lipidelor şi ca rezultat la formarea acetonei, acidului oxibutiric şi altor substanţe dăunătoare organismului.

Sursele principale de glucide din raţia zilnică a copiilor şi adolescenţilor sunt produsele de origine vegetală bogate în glucide. Din ele fac parte (g la 100 g parte comestibilă): pâinea (40-53), făina (70-74), pastele făinoase (72-75), crupele (65-77), cartofii (19,7), legumele (3 - 11), culturile de bostănărie (6-9), fructele şi pomuşoarele (7-15). Cea mai concentrată sursă de glucide e zahărul (99). Mari cantităţi de glucide conţine mierea de albini (72-76), dulceaţa şi gemurile (65-74). Dintre cele mai preţioase produse alimentare de origine animală după conţinutul de glucide în alimentaţia copiilor sunt. laptele (4,7) şi lactatele, de exemplu, chefirul (4,0), laptele condensat cu zahăr (56), brânzeturile (2-6).

Cantitatea zilnică de glucide necesară copiilor de diferite vârste trebuie să constituie 55-60% din valoarea calorică a raţiei alimentare. Cel mult 1/4 din cantitatea necesară de glucide trebuie să constituie glucidele solubile cu un bun grad de asimilare.

Normele fiziologice zilnice de glucide necesare copiilor de diferite vârste constituie pentru: 1-3 ani - 212 g; 4-6 ani - 272 g; 6 ani (elevi) - 285 g; 7-10 ani - 335g; 11-13 ani- 390 g(băieţi) şi 355 g; (fete); 14-17 ani- 425 g(băieţi) şi 360 g(fete).

Raportul cantităţii zilnice a proteinelor, lipidelor şi glucidelor va fi de 1:1:4.