Patria ridichii este considerată Asia Centrala. In China ea se cultiva mai mult de 3000 de ani, iar in Europa a ajuns in sec. al XVI-lea. Primii au inceput s-o utilizeze bucatarii francezi. In Russia ridichea a fost importata din Amsterdam de Petru I, acum ea se cultiva in toata lumea.

In zilele noastre ridichea si utilizeaza mai mult in stare proaspata, noteaza sanatatea.com. Radacinile ei contin elemente usor asimilabile ca: saruri minerale de fier, calciu, potasiu, fosfor, magneziu, vitaminele C, B1, B2, B5, acizi organici, fermenti si unele glicozide care dau legumei un gust specific.

Ridichea este recomandata persoanelor apatice, la pacientii slabiti ce au un apetit scazut si o stare de spirit afectata, in astenii, avitaminoze, in hipertonii si ateroscleroza.

Studii recente au aratat ca ridichea are actiune imunomodulatoare, anticanceroasa si previne maladiile  cardiace ischemice, ateroscleroza si colecistita.

In China ridichea se foloseste ca un remediu antipiretic si expectorant. Extern ea se foloseste in tratarea radiculitei si nevralgiei, aplicand la locul bolnav un compres cu ridiche data prin razatoare.

Ridichea nu poate fi mancata de bolnavii cu ulcer gastric si intestinal, cu colita, ce au boli renale si hepatice. Dar pentru cei ce sufera de obezitate, ridichea este foarte utila. (P.O.)