Date importante
Este un submicroelement, un component mineral. Vanadiul a fost remarcat, din cauza toxicităţii sale pentru oameni, într-o comunicare din anul 1876. Totuşi, pe parcursul următorului secol, cercetătorii confirmau sau infirmau rolul vanadiului în calitate de component alimentar necesar pentru sănătatea omului.

În 1974, la întrebarea ,,E necesar oare vanadiul pentru o sănătate bună?", cercetătorii au răspuns, totuşi, afirmativ. Ei s-au bazat pe experienţele de laborator care au demonstrat că vanadiul are un rol activ într-un şir de reacţii chimice ce se petrec în organism.

Surse alimentare
Piperul negru, moluştele, ciupercile, seminţele de mărar, pătrunjelul, soia, grâul, măslinele, uleiul de măsline şi gelatina.

Funcţiile în organism
Deşi savanţii n-au stabilit rolul vanadiului în organismul uman, se presupune că el participă la producerea energiei în organism în calitate de cofactor sau asistent, ca enzimă pentru accelerarea reacţiilor petrecute în organism, în metabolismul glucozei în sânge şi metabolismul grăsimilor, în formarea oaselor şi a dinţilor.

Simptomele insuficienţei
Până în momentul de faţă, savanţii nu ne-au furnizat informaţii în privinţa deficitului de vanadiu la om. Chiar şi în experienţele cu animale, cercetătorii n-au putut identifica unele simptome al insuficienţei.

Simptomele supradozării
Nu sunt semnalate date privind toxicitatea pentru om. Judecând după rezultatele experienţelor asupra animalelor, acest component mineral poate fi toxic pentru ţesuturile nervoase, rinichi, ficat şi ţesuturile producătoare de sânge. Simptomele intoxicării animalelor includ reducerea creşterii, diareea, pierderea poftei de mâncare şi chiar moartea.

Securitatea utilizării
Întrucât necesarul acestui component mineral este foarte mic, din cauza toxicităţii posibile, nu se recomandă să fie administrat suplimentar.