Cafeina, extrasă din boabele de cafea, se poate utiliza în scopul stimulării activităţii sistemului nervos central şi, în special, a funcţiilor sale superioare caracteristice omului (ale scoarţei cerebrale), în scopul creşterii diurezei, al îmbunătăţirii circulaţiei miocardice şi al obţinerii unei relaxări a musculaturii netede bronşice sau uretrale.

Băuturile care conţin cafeină au efecte asemănătoare cu cele ale medicamentului pur (cafeina), cu deosebirea că efectele lor sunt diminuate şi direct proporţionale cu doza de cafeină pe care o conţin. O ceaşcă de cafea băută dă senzaţia reală, iar prin repetare îndelungată în timp, chiar imaginară (prin autosugestie) de bine, de confort psihic şi de tonus nervos şi fizic, optime pentru activităţi fizice sau psihice ulterioare.

Starea de oboseală psiho-fizică acumulată dispare sau se reduce simţitor, se îndepărtează somnolenţa şi lentoarea care apare după o activitate socială susţinută. Activitatea psihică se îmbunătăţeşte, capacitatea de concentrare, atenţia cresc sensibil. Se îmbunătăţesc acuitatea perceptivă, dinamizarea funcţiilor de asociere, necesare în orice domeniu de activitate intelectuală.

Consumul de cafea duce la creşterea eliminării urinare, benefică multor bolnavi cu diureză redusă, acţionează asupra fibrelor musculare din miocard, permiţând astfel o mai bună dilatare a vaselor coronare şi, implicit, o mai bună oxigenare a ţesutului miocardic.

În plus, cafeina acţionează şi asupra centrilor nervoşi superiori din creier şi în special a centrului respiraţiei, având drept consecinţă directă accelerarea şi îmbunătăţirea respiraţiei, în cazurile de obstrucţie respiratorie permanentă.