Date importante
Este o vitamină solubilă în grăsimi (liposolubilă) şi un antioxidant. Vitamina E a fost descoperită în anul 1922, primind numărul cinci în clasificarea după alfabet.

In timpul experienţelor pe şobolani, alimentaţi cu hrană cu conţinut insuficient de vitamina E, femelele gravide pierdeau sarcina, iar masculilor li se atrofiau testiculele. Această informaţie lacunară a inaugurat fluxul de informaţii despre această vitamină, care a devenit unul dintre cei mai puternici asociaţi în lupta cu radicalii liberi.

Cercetătorii au optat pentru denumirea de tocoferol de la grecescul tos (procreare), phero (a naşte) şi ol (simbolul chimic al spirtului, ceea ce este această substanţă din punct de vedere chimic), pentru a reflecta rolul lui specific în restabilirea funcţiilor reproductive la şobolanii experimentali.

Vitamina există în cel puţin opt configuraţii diferite şi toate sunt la fel de active ca şi molecula „veritabilă" (d-alfatocoferol), forma cea mai activă şi mai des întâlnită. Ea rămâne standardul cu care comparăm activitatea celorlalte forme; acţiunea lor se exprimă în echivalenţi ai d-alfa-tocoferolului.

Surse alimentare
Cele mai bogate surse sunt uleiul (de floarea-soarelui, porumb), margarina, seminţele de floarea-soarelui, migdalele, arahidele.

Funcţiile în organism
Având proprietăţi antioxidante, tocoferolul pătrunde în membrana celulelor în vederea neutralizării radicalilor liberi, care ar putea slăbi cea mai importantă linie de apărare a celulei. De asemenea, în celulele imune el întăreşte şi protejează membranele care înconjoară lizozomii - ,,vase" mici cu substanţe chimice puternice, cu un potenţial mare de radicali liberi pe care celulele imune le păstrează pentru transportarea la locurile atacate de viruşi, bacterii şi alţi agresori ,,străini".

Celulele imune varsă substanţele chimice distrugătoare asupra duşmanilor organismului cu scopul de a-i nimici (exact ca în luptele din vechime, când se turnau ceaune cu ulei clocotit peste capetele duşmanilor). Din păcate (la fel ca în timpurile de odinioară când, dacă uleiul clocotit cădea, întâmplător, şi peste capetele apărătorilor, mureau şi ei), eliberarea acestor protectori toxici în ţesuturile noastre sănătoase poate provoca şi distrugerea lor.

Sarcina tocoferolului este de a aduna radicalii liberi într-un loc, înainte de a ne dăuna. Conform rezultatelor unor cercetări recente, funcţia aceasta a tocoferolului ne poate salva de ateroscleroză şi, prin urmare, de maladii cardiace, de formarea cataractei şi de îmbătrânirea rapidă a tuturor ţesuturilor.

Interacţiuni
  • consumul de grăsimi alimentare polinesaturate (GAP) şi de uleiuri determină creşterea necesarului de tocoferol în organism; cantităţile care trebuie folosite pentru prevenirea insuficienţei variază între 5 şi 20 mg/zi. Raportul dintre cantitatea de tocoferol administrată şi cantitatea de GAP este de 0,4 mg de tocoferol la fiecare gram de GAP.
  • Deficitul tocoferolului poate provoca scăderea nivelului de magneziu în ţesuturi.
  • Seleniul şi tocoferolul interacţionează atât de strâns, încât administrarea unuia pentru corectarea insuficienţei impune şi administrarea proporţională a celuilalt.
  • Dacă în paralel cu tocoferolul se consumă fier (trivalent), el va oxida tocoferolul şi va ajunge în intestin în forma inactivă. Forma bivalentă a fierului (care, în mod frecvent, se administrează intern) nu provoacă oxidarea.
  • Deficitul de zinc poate spori siinptomele insuficienţei tocoferolului.
  • Necesarul de insulina poate fi scăzut prin consumul suplimentar de vitamina E. La recomandarea medicului, bolnavii de diabet trebuie să urmărească atent nivelul zahărului în sânge, reglând doza de insulina în funcţie de valoarea pe care o prezintă aceasta în organism.

Mod de administrare
Unităţile internaţionale (UI) de dozare se bazează pe echivalarea efectului 1 mg de tocoferol cu cel al unei UI. Conform normelor alimentare recomandate, doza de tocoferol pentru maturi este de 10 UI/zi pentru bărbaţi şi 8 UI pentru femei (conform NAR, pe perioada gravidităţii doza trebuie crescută cu 2 Ui/zi), iar pentru nou-născuţi şi copii, între 3 şi 7 UI/zi.

Cercetările recente recomandă stabilirea dozelor minime la 100-200 Ui/zi, cantitate comparabilă cu necesarul organismului pentru combaterea condiţiilor specifice îmbătrânirii. Medicii adepţi ai administrării dozelor mari de vitamine şi substanţe minerale recomandă uneori doze între 1200 şi 3000 Ui/zi şi chiar mai mari. Cu excepţia tratării maladiilor specifice, dozele considerate a fi optime pentru protecţia antioxidantă sunt de 200-400 Ui/zi pentru maturi şi 50-100 Ui/zi pentru copii.

Simptomele insuficienţei
Dereglări psihice şi probleme musculare, precum insuficienţa reflexelor, dificultăţi locomotorii, hipotonia muşchilor oculari, reducerea sensibilităţii vibratorii. Insuficienţa tocoferolului poate reduce durata vieţii celulelor roşii ale sângelui. Cercetările pe animale (viţei, şobolani, câini şi maimuţe) demonstrează că pot fi afectate organele de reproducere şi muşchiul cardiac.

Simptomele supradozării
Nu este un preparat toxic. Cercetarea a peste 10.000 de cazuri de administrare suplimentară, în doze cuprinse între 200 şi 3000 UI/zi, în decursul a 11 ani, a demonstrat lipsa efectelor secundare. În cazul administrării dozelor mari, poate apărea o stare provizorie de greaţă, meteorism, diaree, iar la unele persoane poate creşte tensiunea arterială.

Securitatea utilizării
Administrarea suplimentară a tocoferolului poate determina creşterea tensiunii arteriale şi a trigliceridului seric şi poate reduce necesarul de insulină, dacă sunteţi diabetic insulino-dependent. În ultimul caz este necesar controlul permanent al zahărului din sânge, căci este posibil ca, administrând vitamina E, să fie nevoie să reduceţi doza obişnuită de insulină.

De asemenea, este important ca dozele de vitamină să fie crescute treptat, începând cu o doză de 100 UI/zi sau chiar mai mică. Consumaţi vitamina în doze mici în timpul primei săptămâni, apoi verificaţi care este media tensiunii arteriale (datele a patru-cinci măsurări, făcute după câteva zile).

Dacă tensiunea arterială medie nu depăşeşte 140/90, puteţi continua creşterea dozelor de vitamina E până la nivelul recomandat în tratamentul dumneavoastră. Adăugaţi câte 200 Ui/zi, verificând tensiunea arterială după fiecare creştere a dozei. Dacă tensiunea arterială medie este mai mare de 140/90, sistaţi creşterea dozei de vitamina E.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment