Este o vitamină solubilă în grăsimi (liposolubilă). Întrucât vitamina este liposolubilă şi nu se elimină complet din organism, în cazul administrării de cantităţi mari poate fi atins nivelul potenţial toxic.
Chiar dacă alimentele folosite conţin puţin calciferol, insuficienţa vitaminei se manifestă rareori atâta timp cât corpul este expus intens luminii solare.
Pielea conţine predecesorul inactiv al vitaminei (substanţă care se transformă în vitamină activă în organism), asupra căruia acţionează razele ultraviolete ale luminii solare. Cantitatea de vitamină sintetizată în piele sub acţiunea razelor solare este condiţionată de lungimea de undă a luminii, de nivelul de poluare a aerului şi de gradul de pigmentare a pielii (la persoanele cu pielea mai închisă la culoare se activizează o cantitate mai mică de predecesor; din cauza aceasta ei sunt mai predispuşi la contactarea bolilor legate de insuficienţa vitaminei).
Surse alimentare
Untura de peşte (untura din ficat de batog), peştele gras, ficatul de vită, untul, ouăle.
Funcţiile în organism
Vitamina D acţionează asupra întăririi sistemului osos în procesul de absorbţie a substanţelor minerale necesare menţinerii rezistenţei structurii scheletului.
Interacţiuni
- Vitamina stimulează asimilarea calciului în intestine, însă, întrucât calciul concurează cu fierul în procesul de asimilare, consumarea unei cantităţi prea mari de vitamină poate să provoace carenţa fierului.
- Vitamina stimulează de asemenea asimilarea în intestine a magneziului - unul dintre partenerii calciului în procesul de formare a oaselor.
- Ea nu permite rinichilor să elimine în urină fosfatul -alt partener al calciului în formarea oaselor.
- Deficitul vitaminei E perturbă metabolismul normal al vitaminei D în ficat (unde se activizează formele predecesoare).
- Lumina solară, deşi nu este considerată un component nutritiv, este importantă pentru rolul pe care îl joacă în stimularea organismului în producerea vitaminei D. În mod deosebit sunt predispuşi carenţei vitaminei D persoanele de vârsta a treia; ele nu se expun destul de mult razelor solare şi alimentaţia lor nu este întotdeauna adecvată.
Deoarece odată cu înaintarea în vârstă capacitatea organismului de a transforma moleculele predecesorilor, formate la nivelul pielii, se reduce în proporţie dublă, persoanele de vârsta a treia pot suferi de insuficienţă de vitamina D toamna târziu sau iarna.
Mod de administrare
Conform normelor alimentare recomandate, dozele de vitamina D sunt de 400 UI sau 10 mcg/zi pentru maturii de ambe sexe şi aproximativ 7,5 mcg/zi pentru copii. Dacă nu utilizaţi vitamina în calitate de medicament specific (conform indicaţiilor medicului) contra unei maladii, cantitatea aceasta vă va fi suficientă.
Expunerea adecvată a corpului la lumina solară asigură de obicei o cantitate suficientă de vitamină, deşi latitudinea locului în care vă aflaţi pe glob, anotimpul şi îmbrăcămintea pot influenţa sinteza vitaminei. Îmbogăţirea cu vitamina D a produselor lactate asigură necesarul vitaminei pentru cei care tolerează bine acest tip de alimente.
Simptomele insuficienţei
Senzaţii de arsură în cavitatea bucală şi în gât, nervozitatea sporită, transpiraţia capului, diareea, insomnia, reducerea cantităţii de substanţe minerale din oase şi miopia. Simptomul clasic al insuficienţei de vitamina D se numeşte rahitism.
Simptomele supradozării
Iritabilitate, slăbiciune, stare de vomă, greaţă, diaree, sete, dureri de cap, pierderea poftei de mâncare.
Securitatea utilizării
- Hipercalcemia sau conţinutul mare de calciu în ser poate fi o urmare a supradozării vitaminei D în alimentaţie. Simptomele pot varia de la iritabilitate până la spasme ale muşchilor şi convulsii puternice. Efectele unui consum pe o perioadă de timp îndelungată includ calcificarea în ţesuturi (depunerea calciului în rinichi, plămâni, artere);
- Surplusul vitaminei D le poate provoca copiilor creşterea lentă şi dezvoltarea proastă, încetinirea creşterii masei corpului, iritabilitate şi poftă de mâncare scăzută. O astfel de hipervitaminoză a fost larg răspândită în Anglia după al doilea război mondial, când cei din industria alimentară pentru copii şi-au îmbogăţit prea mult produsele cu vitamina D.
Copiii care erau alimentaţi numai cu produse artificiale primeau astfel o cantitate prea mare de vitamină. Întrucât ea nu se elimină din organism, poate fi uşor atins nivelul toxic, iar surplusul provoacă asimilarea abundentă a calciului, cu consecinţele fireşti: iritabilitate, convulsii, comă şi chiar moartea, în cazul când nu este depistată cauza intoxicării.
- Deşi, conform unor surse, doza toxică este de 158.000 UI, conform altora o doză de vitamina D de 10 ori mai mare decât NAR (aproximativ 4000 UI) poate provoca pierderea poftei de mâncare, voma, setea, diareea, miastenia şi dureri generale. Dar, indiferent de circumstanţe, sunt foarte rare cazurile când este necesară o doză de vitamina D mai mare de 800-1200 UI zilnic.