Date importante
Este o vitamină solubilă în apă (hidrosolubilă). Deşi este hidrosolubilă, B12 se acumulează totuşi, într-o măsură oarecare, în ficat, rinichi, plămâni şi splină. Cantitatea de vitamină rămasă nu este importantă şi nu poate avea un efect toxic, precum vitaminele liposolubile.

Vitamina este relativ rezistentă la acţiunea luminii şi la temperaturi înalte, iar în urma pregătirii obişnuite a alimentelor se distruge în cantităţi mici. Totuşi, temperaturile de sterilizare pot distruge până la 70% din vitamina B12 din lapte.

Astfel, sterilizarea laptelui pentru alimentarea copilului prin fierberea sticlei cu lapte la temperatura de 119°C timp de 13 minute (spre deosebire de laptele pregătit corect, în conformitate cu reţeta, îmbogăţit şi încălzit lent înainte de alimentare) poate cauza deficitul vitaminei B12, dacă acest lapte sterilizat excesiv va constitui unicul component (sau cel de bază) al alimentaţiei copilului.

Surse alimentare
Vitamina B12 se întâlneşte numai în produse de provenienţă animală; cantităţile mai mari sunt conţinute în carne (ficat, rinichi şi inimă). Un procent destul de mare de vitamina B12 apare în laptele praf degresat, în unele produse marine (crab, somon, sardea) şi în gălbenuşul de ou.

O cantitate medie de vitamină se găseşte în carnea de vită, de porc, de găină, în peştele de apă dulce, precum şi în produse de provenienţă marină (ton, cambulă). Laptele dulce şi caşcavalul de casă conţin cantităţi minime.

Funcţiile în organism
Vitamina B12 participă la înmulţirea celulelor, proces comun tuturor celulelor vii. Ţinând cont chiar şi numai de acest fapt, puteţi aprecia importanţa acestei vitamine pentru sănătate. Este de remarcat importanţa deosebită a vitaminei pentru ţesuturile care se înmulţesc intens: celulele sângelui, celulele pielii şi celulele mucoasei intestinale.

Deşi mecanismul acţiunii ei nu este prea clar, este cunoscut faptul că vitamina B12 joacă un rol decisiv în formarea epiteliului nervilor (numit înveliş de mielină, întrucât este constituit din proteina numită mielină) şi că deficitul cronic provoacă distrugerea ireversibilă a nervilor.

Interacţiuni
Vitamina C, în cantităţi mari, poate influenţa asimilarea vitaminei B12 din alimente. Dacă consumaţi 1g sau mai mult de vitamina C la fiecare masă, este necesar să rugaţi medicul să vă verifice periodic nivelul vitaminei B12 în sânge. Dacă acest nivel scade, este necesar, după toate probabilităţile, să administraţi vitamina B12 în cure scurte, de trei-patru ori pe an.

Mod de administrare
Vitamina B12 este o vitamină atât de puternică, încât cantitatea necesară pentru prevenirea avitaminozei se măsoară nu în miligrame (mg), ci în micrograme (mcg) (1 mg = 1000 mcg). In conformitate cu normele alimentare recomandate, bărbaţii şi femeile au nevoie zilnic de 2-3 mcg, iar copiii şi adolescenţii, de 0,2-1 mcg. In timpul sarcinii sau alăptării, cantitatea de vitamină necesară organismului creşte de 2-4 ori, ajungând la 2,6-4 mcg.

Organismele unor oameni asimilează prost vitamina B12 din tractul gastrointestinal, din diferite cauze: afecţiuni ale tractului intestinal (boala Crohn sau colita nespecifică ulceroasă), sindromul asimilării insuficiente şi alte tipuri de sensibilitate profundă la alimente, care provoacă inflamaţii ale intestinelor şi diaree cronică.

O altă cauză a asimilării insuficiente poate fi lipsa proteinei specifice, produsă de mucoasa stomacului, numită factor intern şi care stimulează asimilarea vitaminei de către mucoasa stomacului (epiteliu). În fine, unii oameni nu pot asimila vitamina B12 în cantităţi suficiente din cauza respectării unei diete vegetariene stricte (fără consumarea ouălor şi lactatelor).

Vegetarienii înveteraţi pot lua vitamina B12 oral, întrucât la ei capacitatea de asimilare a vitaminei în intestine nu este dereglată. Însă pentru cei care nu pot asimila vitamina administrată oral, unica modalitate posibilă o reprezintă injecţiile. În injecţii, vitamina B12 poate fi sub două forme - ciancobalamină şi hidroxocobalamină. Aceste preparate îşi păstrează calităţile timp îndelungat (cu acţiune retard sau de durată) şi prezintă doza standard de 1000 mcg/ml.

O precizare pentru cei care se tem de injecţii: injecţia cu vitamina B12 nu este dureroasă. Dacă medicul vă propune această vitamină sub formă injectabilă, nu aveţi absolut nici un motiv să vă fie frică, întrucât aveţi doar de câştigat.

Cantitatea de un mililitru, folosită de obicei săptămânal în lupta contra avitaminozei, este de multe ori mai mare decât normele alimentare recomandate. Dar întrucât vitamina B12 este solubilă în apă şi nu este absolut deloc toxică, cantitatea aceasta de vitamină este eliminată prin urină, fără modificări.

Ambele forme - ciancobalamina şi hidroxocobalamină - se distrug în urma formării moleculei de vitamină B12, cu câteva deosebiri minore. Ciancobalamina, care este folosită mai des (e mai ieftină), poate provoca congestii sau alte reacţii alergice slabe, deşi acestea se întâlnesc rar. Dacă aveţi asemenea simptome în urma întrebuinţării ciancobalaminei, abandonaţi acest preparat şi folosiţi hidroxocabalamină.

Simptomele insuficienţei
Anemie, deranjamente ale tractului gastrointestinal, cum sunt constipaţia şi spasmele, oboseala, depresia, stări de ameţeală, hiperemia limbii (fără asperităţi), dureri de cap, iritabilitate, amorţire şi alte disfuncţii nervoase, anomalii ale ritmului cardiac şi distrugerea sistemului nervos şi a măduvei spinării.

Simptomele supradozării
Există mai multe informaţii că administrarea suplimentară a vitaminei B12 poate provoca erupţii acneice sau le acutizează pe cele existente.

Securitatea utilizării
Vitamina B12, administrată sub formă injectabilă, nu este toxică.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment