Din grasimile de origine animala fac parte untul, untura, slanina, seul; din cele de origine vegetala - uleiurile. In alimentatia dietetica se utilizeaza untul, untul topit, uleiuri vegetale si, limitat - grasimea de porc.
Untul (grasimea din lapte) se obtine prin baterea sau centrifugarea smântânii. Proportia medie de grasimi în unt este de 82-84%. Untul proaspat furnizeaza lipidele sub forma emulsionata cu digerare crescuta. El este si o sursa importanta de vitamine liposolubile (A, D, E). Calitatile nutritive se pastreaza mai bine daca el se consuma în stare topita, neprelucrat termic, fiind adaugat la sfârsitul prelucrarii termice a alimentelor sau se serveste în farfurie.
Untura (grasimea de porc) se obtine la topirea slaninii. Ea contine 99-100% lipide cu o mare valoare calorica. Untura, în comparatie cu alte tipuri de grasimi alimentare are o digestibilitate scazuta datorita continutului sporit de acizi grasi saturati, ea poate provoca unele tulburari nutritive, de aceea se indica doar rareori în alimentatia rationala a omului sanatos.
Seul (grasimea de vita sau de oaie) se obtine tot prin topirea tesutului adipos al animalelor respective. Din cauza continutului bogat în acizi grasi saturati digestibilitatea seului este redusa. Cantitatile mari de acizi grasi saturati atribuie seului o consistenta dura.
Grasimea de pasare (de gaina, rata, gâsca, curcan) este de culoare galbena fiind mai saraca în acizi grasi saturati, comparativ cu grasimile mamiferelor. Grasimea de pasare are valoare nutritiva si digestiva mai buna fata de cea a mamiferelor datorita acizilor nesaturati (oleic, linolic) ce se afla în cantitati mai mari.
Uleiurile vegetale (de floarea-soarelui, de porumb, de soia, de masline) servesc ca sursa principala de acizi grasi indispensabili. Aceste uleiuri, în particular cele nerafinate, sunt bogate în fos-fatide (lecitina), sitosterol, vitamina E. Valoarea biologica a uleiurilor permite utilizarea lor în dietoterapia a numeroase boli. Uleiul de masline contine o cantitate relativ mica de acizi grasi indispensabili si de vitamina E, în schimb actioneaza favorabil în maladiile ficatului, cailor biliare, boala ulceroasa, în gastrite. La temperaturi înalte si de durata se distrug acizii grasi indispensabili, vitamina E din uleiurile vegetale si se formeaza produse toxice ale oxidarii. Din aceasta cauza astfel de uleiuri e mai rational sa fie utilizate în alimentatie fara prelucrare termica - în salate, vinegrete etc. Nu se recomanda a praji în unul si acelasi ulei de câteva ori. Uleiul vegetal este folosit la prajirea pestelui, legumelor, unor preparate din aluat, mai rar - carnea.
Maioneza se obtine din uleiuri vegetale (36-37%) la care se adauga praf de oua, lapte praf, zahar (1-5%), sare (0,4-2%), mustar, otet. Maioneza ce contine mustar în dietologie nu se foloseste. In acest scop exista tipuri speciale de maioneza fara mustar si fara zahar.
Criteriile de apreciere a calitatii grasimilor
Untul calitativ are culoarea galben-deschisa sau galbuie, fâra gust si miros neplacut, consistenta omogena. Untul de vaca topit sleit are suprafata grauncioasa; în stare topita - este transparent, fara precipitat.
Uleiurile vegetale rafinate sunt transparente, fara precipitat, miros si gust, sau cu o aroma slaba specifica uleiului respectiv. Uleiurile nerafinate formeaza un precipitat de cea 1,5% din volumul total de ulei.
Untul necalitativ are gust amar neplacut, miros patrunzator, suprafata lui e întunecata la culoare. Uleiurile vegetale capata un gust si miros neplacut. Pentru aprecierea mirosului uleiul se freaca în palma, gustul se apreciaza la temperatura de aproximativ 20°C. Grasimile râncede au gust si miros neplacut, în ele se acumuleaza produse toxice organismului. In urma dezintegrarii grasimilor se pierd acizii grasi indispensabili si vitaminele. Astfel de grasimi sunt interzise a fi folosite în alimentatia dietetica.