Fructele se caracterizeaza prin bogatia lor în apa, glucide, celuloza, saruri minerale, vitamine si diverse arome. Ele se clasifica dupa structura, gust, aroma.

Clasificarea dupa structura:
- fructele cu seminte, carnoase (semintele sunt închise în camarute cu peretii pergamentati) - merele, perele, gutuile, citricele;

- fructele sâmburoase (samânta se afla într-un sâmbure tare) prunele, caisele, piersicile, ciresele, visinele, coarnele;

- fructele bace adevarate si false suculente, cu seminte mici, raspândite în pulpa fructului, lipsite de camere separate -zmeura, fragii, capsunile, coacazele, agrisele, afinele;

- fructele nucifere (samânta este înconjurata de o coaja dura). Ele sunt fructe oleaginoase - nucile, alunele, migdalele, fisti-curile, arahidele.

Clasificarea fructelor dupa componenta chimica: fructe zaharate (carnoase), fructe amilacee si fructe oleaginoase.

Fructele zaharate contin apa (75-85%), sunt lipsite de grasimi, sarace în proteine si se remarca prin cantitatea de glucide (glucoza, fructoza, celuloza). Ele mai contin vitamine (tiamina, ri-boflavina, acid ascorbic), sunt bogate în substante minerale, potasiu, sodiu, calciu, fosfor, fier, iod). în componenta lor sunt prezentate substantele pectinice, care participa la formarea jeleurilor, si acizii organici, ce confera fructelor un gust acidulat. Pe masura maturizarii fructelor cantitatea de acizi organici scade în ele. Exceptie face lamâia - continutul de acizi în fructe creste pe masura maturizarii lor. Exista un raport între continutul de glucide din fructe si aciditate.

Fructele amilacee se caracterizeaza prin continutul înalt de amidon si o cantitate mai redusa de zahar.

Fructele oleaginoase sunt bogate în grasimi, sarace în apa si glucide, au o valoare energetica înalta. Digestibilitatea lor este buna.

Fructele pot fi consumate proaspete sau în diverse preparate. Fructele au diverse actiuni în organism: micsoreaza secretia gastrica si se consuma, de obicei, la sfârsitul mesei ca desert; actiune laxativa ca rezultat al continutului înalt de celuloza si acizi organici; constipanta (afinele, coarnele) datorita taninului pe care îl contin; diuretica, asigurata de continutul crescut de apa si potasiu, colagoga; vitaminizanta.

Sunt bogate în vitamina A caisele, lamâile, portocalele, ananasul, mandarinele, merele, perele, migdalele, nucile; în vitamina B1 - strugurii, portocalele, mandarinele, merele, perele, migdalele, nucile; în vitamina C - lamâia, portocalele, caisele, merele, perele, afinele, coacazele, în vitamina E - nucile, migdalele, maslinele.

Fructele bogate în glucide se limiteaza în alimentatia obezilor. Prunele negre uscate se recomanda la tratarea constipatiilor. Merele acre se indica la tratarea obezitatii, diabetului zaharat; cele dulci - la tratarea bolilor hepatice, renale, cardiovasculare. Merele coapte si rase se prescriu la dizenterie, enterocolite. Strugurii contin glucoza, fructoza, substante minerale, celuloza si se întrebuinteaza la tratarea patologiilor cardiovasculare, hepatice, renale, tuberculozei si se limiteaza în diabet zaharat, obezitate, boala ulceroasa a stomacului si duodenului, enterocolite.

Macesele sunt bogate în vitaminele C, P, caroten. Decoctul de macese se recomanda la tratarea multor maladii, îndeosebi iarna si primavara. Continut înalt de vitamina P se determina în fructele aroniei. Afinele sunt bogate în tanine, fiind indicate la tratarea diareei. Un continut înalt de vitamina C se determina în coacazele negre si, mai mic -în cele roz si albe. Agrisul este bogat în vitamina C, acizi organici, pectina, cupru. Zmeura îi bogata în vitaminele C, P, pectina, cupru. Purinele ce intra în componenta ei sunt o contraindicatie pentru folosirea zmeurei în guta si patologiile renale.