Arta producerii oţetului este foarte veche, fiind folosită în Grecia, Roma, China şi Japonia în Antichitate. Cuvântul oţet provine din latinescul vinum acer, care înseamnă vin acru.
Toate tipurile de oţet au la bază lichid alcoolic, care este acetifiat cu ajutorul unui grup de microorganisme denumite acetobacterii, care produc 4-6% acid acetic în produsul final.
Cu toate că oţetul modern se produce prin metode industriale avansate, cele mai bune oţeturi sunt produse prin procedeul Orleans, care nu s-a schimbat timp de secole şi este foarte încet, aciditatea necesară fiind obţinută în cel puţin trei luni.
Gustul înţepător al oţetului este excelent pentru salate, adăugând aromă pentru persoanele care ţin regim şi trebuie să evite maioneza.
Toate oţeturile adevărate pot fi infuzate cu condimente, plante aromatice sau fructe, pentru a crea o varietate de arome. Se mai pot adăuga ardei, usturoi, rozmarin, tarhon, frunze de dafin şi chiar fructe ca zmeură şi căpşuni; este distractiv să încercaţi.