Acest lucru se datorează aproape în întregime creşterii riscului de îmbolnăvire de inimă cauzat de o alimentaţie bogată în grăsimi saturate - cu o mare cantitate de grăsimi de provenienţă animală. Carnea de pasăre conţine mai puţine grăsimi saturate, majoritatea acestora aflându-se în piele, deci se pot elimina cu uşurinţă.
Este o sursă excelentă de proteine, fier şi zinc (deşi conţine mai puţin fier, la aceeaşi cantitate, decât cele mai multe varietăţi de carne roşie), dar şi o sursă utilă de vitaminele B. Deşi puiul necesită o preparare atentă, toate tipurile de carne de pasăre pot oferi un ospăţ suculent şi hrănitor.
Creşterea consumului a determinat însă şi o creştere intensă a păsărilor, iar consecinţele generale sunt scăderea gustului şi sporirea cantităţii de grăsimi saturate, din cauza hormonilor şi antibioticelor dăunătoare.
De când puiul şi curcanul au încetat să fie meniul de lux pentru cinele de duminică sau un deliciu de Crăciun sau de Revelion, devenind o masă de zi cu zi, există în prezent nenumărate moduri de preparare a cărnii de pasăre.
În conserve, în fripturi, în apetisante supe calde sau reci, în sandviciuri sau salate, puiul şi curcanul continuă să fie un ingredient foarte hrănitor al meniului nostru, în timp ce verii lor mai graşi, dar la fel de delicioşi, raţa şi gâscă, rămân un fel de mâncare de ocazie, de savurat în situaţii mai speciale.