Majoritatea uleiurilor vegetale conţin puţine grăsimi saturate, fiind bogate în vitamina E; totuşi, uleiul de palmier şi uleiul de cocos conţin cantităţi importante de grăsimi saturate, iar cel din urmă efectiv nici o urmă de vitamina E.
Este de aşteptat ca oricare dintre aceste uleiuri să fie etichetat drept „ulei vegetal", aşadar feriţi-vă să le cumpăraţi. Grăsimile polinesaturate din uleiurile vegetale sunt foarte importante deoarece conţin acizi graşi vitali, pe care organismul nu-i poate produce de unul singur. Floarea-soarelui este cea mai bogată dintre toate în vitamina E, conţinând 49 µg la 100 g de ulei.
Uleiurile de floarea-soarelui, porumb şi şofrănaş sunt ideale pentru sosurile pentru salate şi pentru gătit. Uleiurile speciale, cum ar fi cele de nuci, soia şi seminţe de susan, sunt foarte apreciate în ultimii ani.
Uleiul de migdale este bun pentru sosurile pentru salate, iar uleiul de rapiţă (canola), deşi aproape fără gust, este bun pentru prăjit deoarece punctul de ardere este foarte ridicat. Uleiul de alune turceşti are o aromă deosebită, dar un punct de ardere scăzut - bun pentru sosuri, dar nu şi pentru prăjit.
Uleiul de arahide are o aromă deosebită de alune şi un punct de ardere ridicat, un conţinut scăzut de grăsimi saturate, dar multe grăsimi mononesaturate. Este un ulei bun pentru orice.
Ştiaţi că...
- Energie / porţie standard - 99 kcal;
- Sunt bogate în vitamina E;
- Furnizează acizi graşi vitali pentru sănătatea pielii şi dezvoltarea celulelor;
- De preferat a se consuma în sosuri pentru salate sau pentru prăjire prin amestecare, când o mică cantitate de ulei este absorbită de alimente;
- Folosirea repetată pentru prăjit a aceluiaşi ulei reprezintă un pericol serios pentru sănătate, deoarece astfel sunt degajate produse chimice toxice;
Folosiţi uleiul vegetal sau uleiul de măsline ca emolient pentru pielea foarte uscată sau zonele atinse de psoriazis. Aceste uleiuri sunt foarte eficiente dacă sunt aplicate imediat după îmbăiere.