Vechii faraoni cultivau ridichile deoarece le considerau o sursă importantă de hrană - atât de valoroasă, încât muncitorii care lucrau la construcţia piramidelor erau răsplătiţi cu usturoi, ceapă şi ridichi. În medicina tradiţională chinezească, ridichile apar în textele medicale către mijlocul sec. XVII.

Deşi sunt originare din sud-estul Asiei, acestea sunt cultivate astăzi pe tot continentul european, în Marea Britanie, China şi Japonia. În Marea Britanie au ajuns însă de-abia la mijlocul anilor 1500, apărând într-un tratat de botanică vechi din 1597.

Ridichile fac parte din familia Cruciferae, deci conţin glucosinolaţi şi alţi compuşi sulfuroşi importanţi în alimentaţia persoanelor predispuse la cancer. Nutriţioniştii consideră aceste legume delicioase adevărate medicamente pentru afecţiuni ale vezicii biliare şi ficatului. Sucul de ridichi are o acţiune puternică asupra vezicii biliare, stimulând secreţia bilei, efect demonstrat de cercetări efectuate în Franţa.
Ridichea, bogata in potasiu si sulf
Ridichile conţin şi alte delicii nutritive - foarte mult potasiu, puţin calciu, mult sulf, o cantitate rezonabilă de vitamina C, alături de acid folic şi seleniu. Consumate în exces, ridichile pot deveni dăunătoare, deoarece irită ficatul, rinichii şi vezica biliară.

Ridichile trebuie consumate cât mai proaspete, cât sunt încă micuţe şi fragede — consumaţi şi partea de sus, deoarece vă ajută să le digeraţi mai uşor.

Ştiaţi că...
  • Energie / porţie standard - 1kcal;
  • Sunt bogate în potasiu şi sulf;
  • Ridichile sunt bune pentru prevenirea cancerului;
  • Sunt benefice în caz de afecţiuni ale ficatului şi vezicii biliare, indigestie şi dureri în piept;
  • Se recomandă să se consume crude;
  • Ridichile nu trebuie consumate de persoanele care suferă de ulcer, de inflamaţie gastrică sau de boli ale glandei tiroide;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment