Ţi-aduc omătul liniştit ce-apasă,
Cu fulg uşure, ca o piatră grea,
Pe ţarină, pe suflet şi pe casă -
Şi-l las pe geamuri preschimbat în stea.

De-acum câmpia va fi foaia nouă
Pe care sănii-nseamnă stranii dungi,
Şi-n tine, călătorule, -o să plouă
Cu zurgălăi, cu amintiri, cu doruri lungi...