A, ţa, ţa, căpriţă, ţa, măi,
De la munte te-am adus
Cu cercei şi cu hurmuz,
Cu o coajă de harbuz.

A, ţa, ţa, la rugu verde,
Că nici lupul nu te vede
A, ţa, ţa, la rugu-n sat,
Că lupu nu te-o mâncat.

Asta-i capra de la ţară,
Cu cercei şi cu beteală.
Asta-i capra din oraş
Cu cercei şi guleraş.

Frunză verde baraboi,
Paşte capra la trifoi.
Capra mea-i capră fudulă
S-o-necat c-o barabulă.

Am dat capra la iernat
La un popă din Banat.
Mi-o iernat-o cu strujăni,
Mi s-o făcut ochii răni.

Mi-o iernat-o cu tărâţă,
Să scurg ochii ca la mâţă.
- Cât cei, Niţă, pe căpriţă?
- O stamboală de grăunte.

- O stamboală de grăunţe,
- O stamboală nu ţi-oi da,
Că ţi-i slabă căpriţa!
Ia mai-vârte-o prin prejur.

Am legat capra c-un lanţ
Ş-am dus-o la Piatra Neamţ
Ş-am dat-o cu doi jumate
Ş-am luat alta cu lapte.