Trei crai de la răsărit
Spre stea au călătorit
Și-au mers după cum citim
Până la Ierusalim. Acolo, cum au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns
Și le-au fost a se plimba
Și prin oraș a întreba:
`Unde s-a născut` zicând
`Un crai mare de curând?`
Iară Irod împărat,
Auzind s-a tulburat
Pe crai în graba a chemat
Și în taina, i-a întrebat
Ispitindu-i, vreun setos
Să afle despre Hristos
Și cu grai adăugat
Foarte lor li s-arătat,
Zicând : – `Mergeți de aflați
Și vrând, mă înștiințați,
Să merg să mă-nchin și eu,
Ca unuia Dumnezeu.`
Craii dacă au plecat,
Steaua iar s-a arătat.
Și-au mers, pana-a străbătut
Unde era pruncul născut.
Și cu toți s-au bucurat,
Pe Hristos dacă-au aflat.
Cu daruri s-au închinat
Ca la un mare-mpărat.
Și-napoi dacă au purces,
Pe altă cale au mers.
Precum le-a fost lor și zis,
Îngerul, noaptea în vis.
Iară Irod împărat
Văzând că s-a înșelat
Foarte rău s-a necăjit
Oaste mare a pornit,
Și în Vitleem a intrat
Mulți coconi mici a tăiat.
Până la paisprezece mii,
Toți prunci, mărunței copii
De doi ani și mai în jos
Ca să taie pe Hristos.
Muri în blestem de norod
Nefiind el bucuros
De nașterea lui Hristos.
Sculați, sculați, boieri mari
Sculați, sculați, boieri mari
Sculați voi, români plugari
Ca va vin colindători
Noaptea pe la cântători
Și v’aduc pe Dumnezeu
Sa va mântuie de rău
Dumnezeu Cel nou-născut
Cu flori de crin învăscut
Dumnezeu adevărat
Soare’n raze luminat
Sculați, sculați, boieri mari
Sculați voi, români plugari
Ca pe cer s-a arătat
Un luceafăr de’mpărat
Stea comată, strălucită
Pentru fericiri menită
El va zice sa trăiți
Intru mulți ani fericiți
Și ca pomii să’nfloriți
Si ca ei să’mbatraniți.