Un prieten mi-am făcut,
E un om, şi-i... de zăpadă.
Mi-ar vorbi, dar este mut,
Căci e tare frig pe stradă.

I-am adus azi un fular,
I l-am pus la gât frumos.
Un cuvânt n-a scos măcar,
Însă m-a privit duios.

Are ochii... din oglindă,
Două cioburi i-am găsit -
Vreau ca lumea s-o cuprindă
Când stă singur, neclintit.

Eu, când mai glumesc cu el,
Ca să nu se plictisească,
Mă ridic pe-un scăunel
Şi-s atent: o să zâmbească?

Da-i aşa de serios...
Ochii i se aburesc,
Numai când îi zic, sfios,
La ureche, că-l iubesc.

Câteodată se înclină,
Parcă-n braţe m-ar lua,
Dar nu poate să mă ţină.
Dacă s-ar mai îngrăşa...

De aceea-s hotărât:
O să chem câţiva băieţi
Şi pornim numaidecât
In deal, la cules nămeţi..