Cresc doi meri şi doi prăsazi
La vârfuri împreunaţi,
De tulpină depărtaţi,
Iar în vârful merilor
Este-un leagăn de mătase.
Iar în leagăn cine coase?
Zâna florilor frumoase.
Nu ştiu coasă ori descoasă,
Lăcrămioare ştiu că varsă,
Şi le toarnă-ntr-un pahar,
Şi le-aruncă sub divan,
Sub divanul aşternut
Maramă de steag domnesc
Trec boierii şi-o privesc.
Toţi au trecut şi-au tăcut,
Numai unul Ştefan Vodă
A trecut şi n-a tăcut.
A zis: „Doamne, dă-mi-o mie,
Dă-mi-o mie de soţie,
Că n-o iau să-mi fie roabă,
Dar o iau să-mi fie Doamnă.
Domnişoara curţilor,
Stăpâna argaţilor.
Într -un snop de busuioc,
La mulţi ani şi cu noroc!
Într-un snop de flori muşcate,
La mulţi ani cu sănătate!
La mulţi ani cu sănătate!