Åži iarna-ÅŸi toarce caierul din cer,
Brăduţii în pădure-ncep să cânte
Colindul de Crăciun cu lerui-ler.
Securile în ei prind să lovească,
Dar mută e durerea-n carnea lor
Căci nu-ndrăzneşte unul să crâcnească
În faţa loviturii de topor.
Sunt veseli toţi, căci de o zi sau două,
Un zvon sau o scrisoare sau ce-o fi
Se strecură-n pădure. Veste nouă
Plutea prin cetini ca o boare, ÅŸi...
Ştiţi voi, copii, ce aşteptau brăduţii
Înfriguraţi şi veseli? Eu vă spun
Că-l aşteptau în taină sărăcuţii
Pe cine credeţi? Chiar pe Moş Crăciun!
Păi, se zvonise că în miez de noapte
Când lumea doarme, moşul va veni
Şi îi va umple de beteală, globuri,
Şi de steluţe, şi cadouri, şi...
Şi lumânări strălucitoare, focuri
De artificii. O, ce feerie!
Şi cât de mult doreau să vină seara
Să le aducă-această bucurie!
Am să vă spun că şi la mine-acasă
Un brad micuţ îl aştepta mâhnit
Pe Moş Crăciun să-l umple de cadouri...
Dar moÅŸul, ÅŸtiutorul, n-a venit.
În miez de noapte Moş Crăciun porneşte
S-aducă-n lume multe bucurii.
La uşa mea o clipă poposeşte.
O, Moş Crăciun, te-am aşteptat să vii!
Dar moşul n-a intrat la mine-n casă.
A fost doar la vecini ÅŸi a plecat...
Lăsase chiar un bileţel în uşă
Că n-am fost bun şi de-aia-i supărat.
A mai trecut un an ÅŸi-n casa mea
Un alt brăduţ aş vrea să strălucească...
Am fost cuminte şi-am să ţin cu dinţii
Ca Moş Crăciun să nu mă ocolească!
