Stă-n ograda un moşneag.n
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.
Ochii negri şi lucioşi
Sunt cărbuni din vatră scoşi.
Nu-i lipseste nici lulea,
Parcă pufăie din ea.
Iar pe piept, perechi-perechi,
Are moşul nasturi vechi,
Si mai are un nas roş,
Ca o creastă de cucoş.