Parcă-i o minune,
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.
Dintr-un morcov nasul,
Cuşma-i o tigaie,
Şi-n jur, la tot pasul,
Mare hărmălaie.
Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
„Când o să mă vadă,
Soarele păleşte!”
Soarele, molcomul,
Îi zâmbi oleacă
Şi pe dată omul
Se făcu... băltoacă!