Într-atât e dichisit,
Să-l lăsăm, nu vrem, în stradă
Singurel şi părăsit.
Un prieten, de, nu strică.
- Hai cu noi, la noapte-i frig;
O să stai la căldurică
Şi-o să bei ceai cu covrig.
El, cu ochii de tăciune,
Cată lung şi-i vine greu:
- Rostul meu, de-acum, ne spune,
E să stau aici mereu.
Mi-ar plăcea, de bună seamă,
Şi cu drag v-aş însoţi,
Însă tare mi-este teamă
Că de drag... eu m-aş topi!