Principalul instrument din recuzita specifică acestui obicei este pluguşorul / pluguleţul în miniatură - o ramură de măr bifurcată şi împodobită cu busuioc, cu un fir roşu de lână sau cu panglici, cu hârtie colorată sau cu flori artificiale.
Iniţial, cetele de adulţi care umblau cu uratul în ajun de Anul Nou aveau un plug adevărat şi trăgeau o brazdă în grădina gospodarului urat. Pe lângă pluguşor, urătorii au bici; traistă cu sămânţă de grâu; instrumente de produs zgomot, pentru alungarea duhurilor rele, a spiritelor malefice şi purificarea spaţiului: căldări sparte, clopote, tălăngi, pârâitoare, buhaie, tobe); instrumente muzicale (fluiere, vioară, cobză, flaut, trişcă, acordeon etc.).
Urarea este însoţită de pantomimă care redă simbolic tragerea brazdei, semănatul şi alte munci agricole. Gospodarii dăruiesc urătorilor din roadele pomilor fructiferi: mere, pere, prune, nuci şi din holdele de grâu - colaci, În ultimul timp se dăruiesc bani.
Un loc aparte în creaţia populară îl ocupă manifestările teatrale. Unele din ele au rădăcini adânci în istoria noastră, fiind de provenienţă foarte îndepărtată. Jocurile teatralizate Căluţul, Capra, Cerbul, Ursul, Turca ş.a. ţin de acele vremuri când vânătoarea era activitatea principală a omului primitiv, sursa lui de existenţă, mai târziu fixându-se zeificarea animalelor, credinţa în spiritele lor protectoare, utilizarea unor practici magice, care, evident, şi-au pierdut sensul iniţial, executarea unor dansuri care, prin mişcări, gesturi, mimică, costumaţie, măşti zoomorfe evidenţiază mesajul transmis.