El are însă şi semnificaţia de a merge cu Pluguşorul de Anul Nou. Înţelesul arhaic al verbului a ura este de a ursi, adică a prevesti sănătate şi roade bogate pentru anul nou.
Uratura
Urătura - specie tradiţională a creaţiei poetice populare care face parte din ciclul folcloric al Anului Nou. Oraţia urăturii este un poem de proporţii (dar şi mai mici, ca cele prevăzute pentru copii) care povesteşte în versuri inspirate despre munca plugarilor.
Personajul principal al urăturii este chipul generalizat al plugarului (de obicei numit Vasile, Traian sau alt nume popular). În textul urăturilor este folosită hiperbola (paiul cât trestia, spicul cât vrabia...). Scenetele comice, vorbele de duh, glumele creează buna dispoziţie a oamenilor.
Urăturile tradiţionale vorbesc despre muncile agrare îndeplinite de plugari într-o anumită succesiune: aratul, semănatul, seceratul, treieratul, măcinatul, preparatul şi coacerea pâinii. De obicei declamarea textelor este însoţită de pocnete de harapnic / bici, de mugete de buhai, de acompaniament muzical (melodii interpretate la fluier, tilincă, ocarină, drâmbă ş. a.), de strigăte puternice de „hăi, hăi!". Interjecţia „hăi" reproduce formula de încurajare/îndemânare a boilor înjugaţi la plug. În Moldova şi în Basarabia hăitura, nume al obiceiului respectiv, este sinonimă cu urătura.