Dumnezeirea-ntreită,
Unimea nedespărţită.
Tatăl Atotştiutorul
Şi fiul izbăvitorul,
Şi duhul mângâietorul.
Unul fiind în trei feţe
S-a pogorât să ne-nveţe,
Să ne arate cu blândeţe.
Să pricepem, să-nţelegem,
Să cunoaştem, să alegerii,
La iad, în munci, să nu mergem.
Că în cer sunt multe case,
Împodobite, frumoase,
Tot cu raze luminoase,
Unde drepţii se adună
Cu toţi Sfinţii împreună
Şi îşi fac tot voie bună.
Şi cântând c-o glăsuire,
Dănţuiesc într-o unire,
Dând lui Dumnezeu mărire.