Eu l-am-vazut pe Mos-Craciun: e un mosneag
Cu barba alba, cu cojoc si cu toiag,
Ca toti mosnegii care trec pe drum.

Departe, într-o tara fermecata
În care nimeni n-a ajuns vreodata,
Sta singur cuc într-un bordei de fum.

Si trage mosul, trage din lulea...
Si zilele se duc, si iarna vine,
Si prin casute-ncep a-l astepta
Baieti cuminti si fete mici ca tine.

Si într-o sara, Dumnezeu-cel-Sfânt
Întinde mâna-i buna spre pamânt
Si-anina-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic...

Atunci pe nevazute cararui,
Porneste Mos-Craciun cu sacul lui,
Si când adoarme zvonul de colinda,
El bate-ncet Ia usa de la tinda...

A fosit, mosneagul bun, si-acum un an,
Dar tu erai prea mica si nu stii:
Ti-a pus sub perinuta jucarii
Si-un cercelus cu piatra de margean.

Iar când a fost sa iasa din iatac,
Maicuta l-a pândit de dupa usa,
Sa nu te vâre din gresala-n sac,
Ca pe-o papusa!