Suflet bun, suflet curat,
Am plecat la colindat
Cu ochi proaspeţi de copii,
Suflet drag, la noi să vii.

Luăm acum de la-nceput
Toată fapta ce-a durut,
Tu, copile, ştii prea bine
Să ne ierţi cum se cuvine.

Loc acum te rog să faci
Şi pentru copii săraci,
Să-i primeşti în sfântă casă,
Să le-ntinzi aleasă masă.

Şi măcar în astă noapte
Să mănânce mere coapte,
Să nu fie „nu se poate”,
Să-i întâmpini cu de toate.

Palme mici şi îngheţate,
Haine vechi, decolorate,
Zâmbet trist şi resemnat,
Ia-le astăzi la palat.

Poate faci şi o minune
Să-nmoi suflete tăciune
Care zic că eşti al lor
Şi te vând ca la obor..

Poate eşti şi bun, şi aspru,
Şi îi cerţi aşa măiastru
Să le vină de ruşine
Că nu te-au slujit mai bine.

Poate vezi de cei curaţi
Că tare sunt întristaţi,
Că e drumul către tine
Plin de zarvă şi micime,

Dă-ne putere să dăm,
Dă-ne gând să ascultăm,
Dă-ne fapte-n loc de sfadă,
Ninge-ne ca o zăpadă.

Vino cât mai poţi să vii,
Cât suntem încă copii,
Cât te aşteptăm cuminţi,
Să ne legeni, să ne-alinţi...

Pân’ la ziuă-i plin de şoapte,
Trec prin ochi fiori de noapte
Dulce şi-ncă ne-nchinată,
De speranţă luminată.