Definitie
Boala infectioasa acuta produsa de Corynebacterum diphtheriae, care în poarta de intrare provoaca edem si false membrane, iar prin difuzarea în organism a unei exotoxine foarte puternice, provoaca leziuni în diverse organe.
Etiologie
Agentul etiologic este Corynebacterium diphtheriae toxygen.
Epidemiologie
Sursa de infectie - omul bolnav; omul purtator de bacili difterici toxigeni.
Caile de transmitere: aerogena prin picaturi; indirecta prin obiecte de uz contaminate; alimentara (exceptional).
Receptivitate: -indice 15-20%; copii si adulti; copiii sub 6 luni, nascuti din mame imune, nu se îmbolnavesc.
Sezonalitatea - toamna-iarna.
Patogenie
Poarta de intrare - mucoasele: - faringoamigdaliana (96-98%); - laringeana (l-2%); - nazala (0,5%); - exceptional conjunctivala, genitala, pielea lezata, urechea.
La poarta de intrare: - necroza coagulanta cu formarea membranei false difterice; - edem (în formele toxice) faringean si cervical.
În circulatie bacilul difterie nu patrunde, decât toxina sa producând: - miocardita; - polineuropatii; - nefroza.
Forme clinice
I. Conform localizarii procesului (difteria faringoamigdaliana, laringeana etc.)
II. Difteria faringoamigdaliana (angina difterica)
- localizata (membranoasa, insulara, crite-matoasâ)
- difuza (extinsa);
- toxica (subtoxica, gr I, gr II, gr III);
- hipertoxica;
- hemoragica.
III. Difteria faringoamigdaliana asociata cu alte localizari.
Simptomatologie clinica
Difteria faringoamigdaliana membranoasa: - debut lent, progresiv; - febra;
- angina difterica cu membrane false pe amigdale: compacte, albc-cenusii, uneori galbui, dure, greu detasabile (la detasarea lor fortata lasa mucoasa sângerânda si dupa 2-3 ore reapar daca nu s-a administrat ser antidifteric), nu se strivesc la presiune între doua lame de sticla, se scufunda în apa;
- adenopatie submandibulara.
Difteria faringoamigdaliana insulara - debut lent; - subfebrilitate, rar febra; - membrane false pe amigdale sub forma de insulite, liniare, usor detasabile; - adenopatie submandibulara.
Difteria faringoamigdaliana eritematoasa - temperatura corpului normala sau subfebrilitate; - dureri în deglutitie; - amigdale usor tumefiate, hiperemiate, fara depuneri; - adenopatie submandibulara.
Difteria faringoamigdaliana difuza - febra; - semne toxice pronuntate; - membrane false pe amigdale, stâlpii palatini, uvula; - dureri în deglutitie; - adenopatie submandibulara.
Difteria faringoamigdaliana toxica: - debut acut, brutal; - hiperpirexie; - greturi, vome; - anorexie; - cefalee; - astenie; - uneori - convulsii, tulburari de constiinta, semne meningiene; - dureri în deglutitie; - respiratia nazala îngreuiata; - paliditate pronuntata; - edem cervical neconsistent, nedureros; - edem faringean si amigdalian; - congestie a mucoaselor slaba, cianotica; - membrane false, extinse, depasind amigdalele; - adenopatie submandibulara; - afectiuni poliorganice.
Difteria laringeana (crupul difteric): - febra; - voce ragusita, afonie; - tuse seaca, aspra, apoi afonica; - respiratie zgomotoasa, suieratoare; - tiraj al partilor moi ale cutiei toracice; - agitatie, apoi somnolenta; - cianoza, acrocianoza; - asfixie.
Difteria nazala - rinita cu secretii scroase, sau mucosangui-nolente; - cruste hemoragice; - membrane false; - erodarea narinei.
Difteria laringiana si nazala se întâlnesc rar si în asociere cu difteria faringiana toxica.
Particularitati
La copii neimunizati
- forme grave frecvente;
- se întâlneste difteria laringiana si forme cu localizari multiple;
- complicatii frecvente;
- frecvent se asociaza cu infectii bacteriene sau virale;
- cazuri letale frecvente.
La copii imunizati
- se întâlneste mult mai rar;
- forma clinica cea mai frecventa este difteria faringoamigdaliana localizata;
- formele grave sunt exceptionale;
- formele asociate apar rar;
- difteria laringeana nu se înregistreaza;
- membranele false pot fi mai putin compacte, nu întotdeauna aderente;
- e posibila autovindecarea;
- complicatiile sunt exceptionale;
- sunt frecvente formele atipice;
La adulti forma cea mai frecventa este difteria faringoamigdaliana localizata:
- febra; dureri în deglututie;
- hipercmie deseori aprinsa a mucoaselor faringiene;
- membrane false uneori galbui, compacte, deseori usor detasabile, pot fi unilaterale;
- membrane tipice numai la 1/3 din pacienti;
- pot fi si forme toxice, forme cu localizari multiple, cu complicatii si sfârsit letal;
- în 1/3 din cazuri difteria este asociata cu infectia streptostafilococica.
Complicatii specifice
- miocardita toxica precoce (în primele 10 zile) sau tardiva (în saptamâna a 2-3-a).
- poliradiculoneuropatii.
- paralizii de nervi cranicni (n. glossofarin-gian, n. oculomotor, n. facial).
- nefroza toxica.
Diagnosticul
Se bazeaza pe date:
- epidemiologice (focar sau contact cunoscut, situatie epidemica în zona);
- anamnestice (absenta vaccinarii);
- clinice (angina cu false membrane nedetasabile, edem faringian si cervical, complicatii precoce caracteristice, crup). Orice suspiciune obliga un examen de laborator imediat. Nu se va astepta rezultatul acestor cercetari bacteriologice pentru initierea tratamentului.
Diagnostic diferential - angina lacunara, foliculara, nccrotica, angina ulcero-mcmbranoasa Vinccnt, angina micotica, mononucleoza infectioasa, oreionul, limfadenita cervicala, angina herpetica, peritonzilita, aspectul dupa tonzilectomie, abcesul retrofaringian, epiglotita, laringita acuta stcnozanta (crapul fals), corp strain.
Prognosticul
- favorabil (96%).
- nefavorabil în formele severe si în cazul depistarii bolnavului si seroterapiei cu întârziere.
Masurile antiepidemice în focar
- depistarea si izolarea precoce a bolnavului.
- izolarea contactilor pe 7 zile.
- examinarea clinica si bacteriologica a contactilor.
- spitalizarea purtatorilor de bacili difterici toxigeni si a bolnavilor cu forme atipice.
- spitalizarea provizorie a bolnavilor cu angina din focar.
- precizarea nivelului imunitatii antidifterice la contacti (RHA1) si la necesitate (titrul de antitoxine sub 0,03 UA/ml) de vaccinat.
- actiuni de educatie sanitara.