Febra aftoasă este o maladie infecţioasă acută din grupul zooantroponozelor, provocată de virusuri ce se transmit de la animalele bolnave la oameni pe diverse căi şi se caracterizează clinic prin simptome de intoxicaţie, febră şi apariţia erupţiilor veziculoase pe mucoasa cavităţii bucale şi pielea membrelor.

Agentul patogen este un virus comparativ rezistent în mediul ambian. El se păstrează circa 30 de zile pe pielea animalelor, 30-150 zile - pe furaje, 14 zile -pe lână, 80-100 zile - pe încălţămintea de piele şi cauciuc şi 15 zile - în nisip. Totodată acest virus este destul de sensibil la temperaturi înalte (la temperatura de +60°C piere timp de 5-10 minute, la +100°C - peste 1 -2 minute). De asemenea agentul patogen este puţin rezistent la acţiunea substanţelor dezinfectante în concentraţii obişnuite, razelor ultraviolete şi mediului acidic.

Sursa de infecţie pentru om o constituie, de regulă, animalele paracopitate domestice bolnave (bovinele, ovinele, caprinele, porcinele), care prezintă pericol pe tot parcursul maladiei. Portajul de acest virus la animale după suportarea bolii poate dura uneori până la un an.

Animalele se molipsesc unele de la altele prin contact direct, prin intermediul furajului, păşunilor, aşternutului, băligarului, ieslei de hrană sau a ulucelor de apă. În calitate de sursă de infecţie pot fi animalele sălbatice: mistreţii, căprioarele, zimbrii. La virusul febrei aftoase mai sunt sensibile diferite rozătoare (şobolani, ţistari, nutrii, dihori, cobai, iepuri de deal şi de muscă).

Febra aftoasă la animale se poate manifesta prin creşterea temperaturii (40,5-41,5°C), apariţia erupţiilor veziculare pe mucoasa cavităţii bucale şi nazale (la capre, oi, vaci adesea şi pe uger, la ultimele şi între coarne). Virusul acestei boli este eliminiat în mediul ambiant de la animalele bolnave împreună cu conţinutul veziculelor aftoase, cu saliva, laptele, urina şi materiile fecale.

Omul se poate molipsi de febra aftoasă de la animalele bolnave, în special când consumă lapte crud, lapte acru, iaurt, chişleac, smântână, unt, carne, adică pe cale alimentară.

Uneori virusul poate pătrunde în organismul uman prin microleziuni (zgârâeturi, exoreacţii) în timpul îngrijirii animalelor bolnave sau în timpul prelucrării materiei prime de la ele. Se discută posibilitatea de infectare a omului pe cale aerogenă (aero-picături). Mai des suferă de febra aftoasă lucrătorii de la fermele de oi, vaci şi porci, atât de stat cât şi private.

Destul de frecvent se îmbolnăvesc lucrătorii de la combinatele de carne, abatoare, de la întreprinderile de prelucrare a materiei prime de origine animalieră, precum şi veterinarii, zootehnicienii,vânătorii, lucrătorii de la menagerie.

De regulă, boala se întâlneşte între populaţia de la sate. Primăvara şi vara pot apărea focare de febră aftoasă între copii, în urma consumului de lapte şi a produselor lactate de la animalele bolnave, neprelucrate termic suficient.

Nimerind în organismul uman pe diverse căi, virusul febrei aftoase pătrunde şi se multiplică în celulele epiteliului mucoasei cavităţilor bucale, nazale ori în epidermisul plicelor cutanate (intradigitale), ce duce la inflamaţia lor şi apariţia veziculelor aftoase. Din ultimele virusul pătrunde în sânge şi se dezvoltă maladia propriu-zisă.

Boala se începe, de obicei, acut după o perioadă de incubaţie de 2-6 zile, mai rar până la 10. La bolnavi se ridică brusc temperatura până la 38,5-39°C, apar frisoane, cefalee, mialgii, senzaţii de arsură a mucoasei cavităţii bucale, în special la consumul alimentelor solide ori puţin iritante, scade pofta de mâncare. După 1 -2 zile pe buze, mucoasa cavităţii bucale, nazale, pe limbă, gingii apar vezicule mici cu un conţinut transparent, ulterior tulbure; peste 24 ore veziculele se sparg şi în locul lor se formează mici ulceraţii.

Ultimele se caracterizează prin usturime şi dureri pronunţate. Erupţii asemănătoare apar pe podul palmelor, pe tălpile picioarelor, pe pielea dintre degete şi în jurul unghiilor de la mâini şi picioare, pe mucoasa vaginului, uretrei, pe conjunctiva oculară.

Aftele menţionate au formă rotundă sau ovală cu tendinţa de a se contopi între ele, având diverse dimensiuni şi nu sunt profunde. Lichidul lor este limpede sau puţin gălbui, uneori de culoare gri-roşcată. Pe mucoase aftele evoluează rapid, se usucă şi se detaşează, lăsând în urmă eroziuni, care se vindecă timp de 5-10 zile, dacă nu se asociază infecţia secundară, de regulă, cocică.

Starea generală a bolnavului se dereglează, în special, când este afectată mucoasa bucală, fapt ce are ca urmare masticaţia şi deglutiţia dureroasă, salivaţia abundentă; la afectarea uretrei apare o dizurie iarăşi dureroasă. Adulţii suportă boala mai uşor decât copiii, având o moleşeală şi cefalee pronunţate. Veziculele localizate pe pielea mâinilor şi a picioarelor, deşi sunt dureroase, influenţează mai puţin asupra stării generale a organismului, decât cele localizate pe mucoasele diferitor organe.

La copii, spre deosebire de adulţi, boala este, de regulă, însoţită de stomatită, cu predominarea leziunilor palmare şi interdigitale la picioare. Evoluţia bolii este de scurtă durată, atingând 10-15 zile, în cazuri grave, semnele de intoxicaţie sunt exprimate maximal, apar erupţii cutanate multiple cu caracter hemoragic, de asemenea aftele sunt multiple pe mucoase şi mai apar simptome dispeptice. De menţionat, că aceste forme grave, de asemenea şi complicaţiile ca: septicemia, pneumonia, meningita secundară, uneori miocardita apar la persoanele ce se adresează târziu la medici ori se ocupă cu autotratamentul.

În scop profilactic, la apariţia febrei aftoase, între animale se efectuează un control sanitaro-veterinar strict al acestora, de asemenea şi a acelora aduse din alte localităţi. Se interzice scoaterea animalelor din focarul de boală, dacă acestea nu au fost ţinute în prealabil în carantină timp de 13 zile cu supravegherea ulterioară de 2 săptămâni.

Animalele bolnave sau suspecte la febra aftoasă se sacrifică în sala sanitară a abatorului, după sacrificarea celor sănătoase; capul, picioarele, ugerul şi organele interne se pot consuma numai după o fierbere nu mai puţin de 30 minute. Locul sacrificării animalelor bolnave se prelucrează cu diferiţi dezinfectanţi. E necesar de a curăţi sistematic grajdurile şi de a dezinfecta ieslele, treucile şi ulucele pentru apă.

Persoanele care îngrijesc animalele bolnave trebuie să-şi spele sistematic mâinile cu apă şi săpun, să poarte salopete şi mănuşi speciale, cizme de cauciuc, să nu mănânce şi să nu fumeze în timpul lucrului. Se interzice categoric de a consuma laptele crud şi carnea semifiartă de la animalele bolnave.
În caz de apariţie a unui focar de febră aftoasă, între animale se anunţă carantină şi se informează populaţia din jur şi din zona, în care se poate răspândi această maladie.

Bolnavii, în dependenţă de gravitate, sunt izolaţi în secţiile de boli infecţioase sau la domiciliu până la vindecarea definitivă, asigurându-se dezinfectarea secreţiilor, provenite din leziunile cutanate şi bucale.

Persoanele ce îngrijesc de animalele bolnave trebuie să respecte strict regulile de igienă personală. Totodată ele sunt supuse periodic unui control medical şi unei supravegheri permanente a medicului. Este categoric interzisă munca femeilor gravide, a copiilor şi a adolescenţilor în gospodăriile, unde sunt animale bolnave ori suspecte la febra aftoasă.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

Coxartroza, simptomeCoxartroza, simptome
03.04.2019

Coxartroza este o afecţiune care se caracterizează prin dureri la nivelul şoldului. Este o afecţiune cronică, care apare în urma degra [ ... ]

Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modernSindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
03.04.2019

Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afecteaz [ ... ]

Despre pietre la rinichiDespre pietre la rinichi
02.04.2019

Una dintre cele mai dureroase afectiuni este reprezentata de pietrele la rinichi, care pe atat de deranjanta esti si atat de raspandita pest [ ... ]

Sfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelorSfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelor
02.04.2019

Sfecla roșie ocupă un loc bine meritat pe lista alimentelor permise în orice dietă sănătoasă. Leguma este bogată în substanțe nutr [ ... ]

Cinci exerciții pentru o talie subțireCinci exerciții pentru o talie subțire
01.04.2019

Pentru a ne menține silueta este nevoie de o alimentație echilibrată, însă nu este de ajuns, aceasta ar trebui asociată cu un program  [ ... ]

Sindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor perifericeSindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor periferice
01.04.2019

Sindromul Raynaud reprezintă o afecțiune a arterelor periferice caracterizată prin modificarea succesivă a culorii degetelor mâinii și [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment