Febra Q este o boală infecţioasă din grupul zooantroponozelor provocată de Coxiella (rickettsia) burnetti, care se transmite de la animalele bolnave la om pe diverse căi şi se caracterizează clinic prin febră, simptome de intoxicaţie şi tablou polimorf.

Coxiella burnetti este un microorganism polimorf de formă ovală sau bastonaş, cu dimensiuni mici. Se cultivă numai pe ouă embrionate sau culturi de ţesuturi, pe medii artificiale nu creşte. Rickettsiile de această specie sunt destul de rezistente în mediul ambiant. Spre exemplu, la pausterizarea laptelui nu pier definitiv, însă se distrug total numai prin fierbere timp de 10 min.

În formă uscată germenii se păstrează timp de mulţi ani; în apă şi lapte steril, în carnea sarămurată - până la 160-273 zile. În excrementele uscate de căpuşe coxiella este viabilă timp de 1,5 ani, în lâna animalelor- 9-12 luni, în materiile fecale şi urina uscată de la animalele bolnave - câteva săptămâni, în unt păstrat în frigider - până la 41 zile, în carne congelată - până la 30 zile.

Aceşti microbi sunt rezistenţi la acţiunea razelor ultraviolete, formalinei, fenolului, cloraminei, clorurii de var etc.

Febra Q este o maladie cu focar natural. În natură rezervorul principal îl constituie căpuşele de care rickettsiile se transmit transovarial, de asemenea păsările şi mamiferele sălbatice. De la rezervorul natural se molipsesc animalele domestice (ovinele, caprinele, bovinele, cabalinile, cămilele, câinii, măgarii, păsările etc), care elimină agentul patogen în mediul ambiant cu excrementele, sputa, laptele, apele fetale etc, devenind la rândul său, surse de infecţie.

Maladia se transmite de la animale la om prin diverse căi: alimentară - la consumarea laptelui şi produselor lactate infectate, a cărnii insuficient prelucrate termic, a apei; aerosol - la inspiraţia prafului ce conţine fecalii, urină uscată de la animalele bolnave ori fecalele uscate de la căpuşe; pe cale de contact - prin intermediul mucoaselor şi tegumentelor lezate; pe cale de transmisie - mai frecvent prin înţepăturile de căpuşe, uneori şi de insecte.

Mai frecvent se molipsesc de febra Q bărbaţii ocupaţi cu agricultura, cu sectorul agricol, animalier, sacrificarea animalelor, jupoierea şi prelucrarea pieilor, a cărnii, cu prelucrarea lânii şi a pufului de păsări. Maladia poate evolua cu caracter sporadic ori focar epidemic, înregistrându-se mai ales în lunile de primăvară.

In fostele raioane de sud ale Republicii Moldova în timpul epidemiei infectarea oamenilor mai frecvent a avut loc prin contaminarea cu animalele bolnave (63 %), mai rar pe cale alimentară (34,8 %) şi aerogenă (2,3 %). În unele cazuri nu a fost exclusă infectarea prin intermediul căpuşelor. In majoritatea cazurilor sursele de infecţie au fost ovinele şi bovinele, mai rar alte animale şi doar în unele cazuri - rozătoarele. Din 130 bolnavi supravegheaţi de noi, 88,5 % erau bărbaţi şi numai 11,5 % - femei.

Agentul patogen, pătrunzând în organismul uman, capătă o desiminare limfogenă, de unde nimereşte în sânge (rickettsemia) şi se răspândeşte cu torentul sangvin, favorizând simptome de intoxicaţie, alergie şi afectarea organelor lăuntrice.

Tabloul clinic al febrei Q este destul de variat. Maladia decurge sub forme uşoare, medii şi severe, având un caracter acut, subacut şi cronic (ultimele două forme la noi s-au întâlnit destul de rar). Perioada de incubaţie durează 3-32 zile, mai frecvent, 12-19 zile. De regulă, maladia se începe brusc, pe neaşteptate cu ridicarea imediată a temperaturii 39-40°C, frisoane şi simptome de intoxicaţie.

Din primele zile ale maladiei se observă o slăbiciune generală, moleşeală, transpiraţie abundentă, cefalee puternică, artralgii, mialgii. La o parte din bolnavi apare o tuse seacă, fiind însoţită de dureri în cutia toracică. În cazuri grave mai apar vertijuri, insomnie, delir, semne de meningism. Febra durează în medie 7-9 zile, variind între 3-21 zile, câteodată şi mai îndelungată. Ea poate avea caracter constant, remitent, subfebril şi recidivant.

La bolnavi se mai depistează hiperemia feţei, sclerita, hiperemia istmului faringian, rar (1-4 % cazuri) apar erupţii rozeolice. Dacă înainte se socotea caracteristic (afectarea sistemului respiratoriu cu bronşite, traheite, pneumonii), actualmente aceste modificări se observă în 10-13 % cazuri, iar după datele noastre (C. Andriuţă şi coautorii, 1998), referitoare la supravegherea a 130 bolnavi, această patologie a fost diagnosticată cazuistic. Semnele, ce denotă afectarea sistemului respiratoriu sunt durerile în cutia toracică, care se intensifică în timpul tusei.

Ultima poate fi seacă sau cu o cantitate mică de spută, care uneori are un caracter sangvinolent. Pneumonia, de regulă, se depistează prin metode radiologice. La o parte din bolnavi se mai determină dureri în abdomen, se măresc ficatul şi splina în volum. La mai mulţi pacienţi se observă tulburări neurologice cu caracter general, meningita, meningoencefalita se întâlnesc rar. Sfera psihicului este puţin interesată, uneori se constată o astenie generală, indispoziţie, depresie.

Rareori bolnavii sunt euforici, cu labilitatea emoţională, plângăreţi, la ei apar halucinaţii vizuale şi auditive, câteodată chiar şi delir infecţios. În 3-7% cazuri după perioada acută, ce se menţine 10-14 zile, apoi altele 11-15 zile de remisie din nou temperatura se ridică, şi se repetă aceleaşi simptome în cadrul de recidive. Recidivele durează 9-10 zile, dar nu se produc mai mult de 3 recăderi. În cazurile supravegheate de noi recăderile au avut loc la 25,4 % convalescenţi, dintre ele precoce (peste 1-2 săptămâni) erau la 21,5 % şi tardive (peste 1-2 luni) - la 3,9 %. Mai frecvent a fost înregistrată o recădere.

Forma acută se menţine 2-3 săptămâni, subacută - 1-3 luni, având mai des o curbă termic ondulată sau subfebrilă; cronică - de la 3 luni până la 1 an şi mai mult, care se caracterizează printr-o decurgere torpidă, cu recidive, afectarea pulmonilor, miocardului şi altor organe. Mai des trecerea formei acute în cea subacută sau cronică are loc la persoanele, care nu se adresează la timp medicului şi se ocupă cu autotratamentul.

În cazuri grave şi netratate la timp febra Q se complică prin afectarea sistemului cardiovascular (colaps, miocardită, endocardită, pericardită, tromboflebită), respiratoriu (pleurite, infarct pulmonar, abcese pulmonare). Mai pot avea loc şi complicaţii ca: pancreatita, orhita, epididimita, neurita, neuralgii etc.

La convalescenţi după febra Q se observă o astenie îndelungată şi o revenire la normal încetinită.
Diagnosticul şi tratamentul febrei Q se efectuează în secţiile de boli infecţioase.

În profilaxia febrei Q se prevede un complex de măsuri veterinare, antiepidemice şi sanitaro-igienice.

Animalele bolnave de febra Q ori suspecte la ea trebuie să fie izolate. Rămăşiţele furajere de la ele, aşternutul, lepădăturile, placenta se distrug prin ardere. Încăperile, ieslea, treuca, alte unelte menite pentru hrana ori îngrijirea a astfel de animale se dezinfectează cu diferiţi dezinfectanţi. Nu se recomandă animalele bolnave de sacrificat pentru carne.

Laptele şi alte produse lactate se pot utiliza în hrană numai după fierberea preventivă a laptelui timp de 10 min., deoarece pausterizarea nu distruge coxiellele. Lâna, blănurile, pielea de la animalele bolnave se transportă la fabrica de prelucrare în ambalaj separat, ulterior fiind dezinfectate.

De animalele bolnave se recomandă să îngrijească persoanele, care au suportat febra Q sau sunt vaccinate contra acestei maladii şi au imunitate. Îngrijitorii de animalele bolnave trebuie neapărat să poarte haine de protecţie, care ulterior se dezinfectează.

Persoanele din grupul de risc, conform situaţiei epidemiologice din localitatea dată, trebuie supuse vaccinării. Persoanele, care se angajează pentru prima dată la lucru în întreprinderile animaliere ori la fabricile de prelucrare a produselor lor, de asemenea se vaccinează şi nu încep lucrul mai devreme de 3 săptămâni după vaccinare. Dacă rezultatele serologice sunt negative după vaccinare, se petrece revaccinarea.

La apariţia primului bolnav de febra Q se depistează toate persoanele care au utilizat acelaşi produs animalier sau au fost în contact cu materia primă de la animalele bolnave. Persoanele date sunt supuse supravegherii medicale, iar localitatea contactată cu materialele de la animalele bolnave se supune unei dezinfecţii terminale.

Un important rol în profilaxia febrei Q la oameni o are iluminarea sanitară, respectarea regulilor igienice de către lucrătorii gospodăriilor animaliere, de asemenea şi a întreprinderilor industriale unde se prelucrează materia primă animalieră.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment