HVA este o maladie infecţioasă, acută din grupul infecţiilor intestinale şi antroponoze, provocată de virusul hepatic A, care pătrunde în organismul uman pe diverse căi, manifestându-se clinic prin fenomene de intoxicaţie generală, dereglări ale tractului digestiv, în deosebi ale funcţiei ficatului, precum şi a altor sisteme, fiind însoţite sau nu de apariţia icterului.
Prima lucrare despre această maladie în Republica Moldova a fost publicată de profesorul I. Drobinski încă în 1957. Peste câţiva ani au fost studiate mai detaliat formele atipice ale HVA de noi (C. Andriuţă).
HVA este provocată de un virus cu dimensiunile de 27-30 nm din grupul enterovirusurilor, care se păstrează destul de îndelungat la temperaturi joase.
Virusul A este viabil la acţiunea acizilor, eterului; se păstrează destul de îndelungat în apă, produse alimentare, pe obiectele din mediul ambiant. Iradierea cu raze ultraviolete distruge virusul într-un minut. El suportă temperatura de +60°C timp de o oră, însă la temperatura de fierbere (+100°C) se inactivează în 5 min. Este sensibil la acţiunea diferitor dezinfectând în concentraţii obişnuite.
HVA se înregistrează mai frecvent la copii, adolescenţi şi tineri până la 30 ani. În rândurile copiilor preponderent se întâlneşte la vârsta de 3-7 ani. Maladia se depistează pe parcursul întregului an, însă morbiditatea ei sporeşte evident în lunile de toamnă şi început de iarnă. În acest timp în colectivele de copii HVA poate decurge sub formă de erupţii.
Sursa de infecţie în această patologie o constituie omul bolnav cu diferite forme clinice, îndeosebi cu cele atipice (fruste, anicterice, subclinice şi inaparente). De menţionat, că bolnavii elimină virusul în mediul ambiant preponderent prin materiile fecale. Concentraţia virusului în materiile fecale ale pacienţilor este cea mai sporită în ultimele zile a perioadei de incubaţie, în perioada preicterică şi prima săptămână de la apariţia icterului.
HVA se transmite de la omul bolnav la cel sănătos ca şi alte infecţii intestinale. Molipsirea poate avea loc prin contact direct cu sursa de infecţie (la îngrijirea bolnavului, la datul mâinii cu el) şi prin contact indirect, adică prin contact cu obiectele folosite de pacient (veselă, lenjerie de corp, lenjerie de pat, alte obiecte). Copiii în colective (creşe, grădiniţe, orfelinate, internate, şcoli) deseori se molipsesc prin intermediul jucăriilor infectate.
O mare importanţă în răspândirea HVA o au copiii din colectivele cu forme subclinice, inaparente (când lipsesc semnele de boală) sau fruste, anicterice (când semnele maladiei sunt slab pronunţate), nefiind depistaţi şi izolaţi la timp. HVA se mai poate de numit şi boala mâinilor murdare, deoarece virusul de pe mâinile murdare deseori nimereşte pe alimente, adică omul sănătos se mai poate molipsi şi pe cale alimentară.
Un pericol deosebit în atare situaţie îl joacă persoanele care lucrează în colectivele de copii preşcolare, şcolare, orfelinate, cămine studenţeşti, cazarme ostăşeşti, în întreprinderi alimentare etc. De menţionat, că alimentele şi produsele alimentare mai pot fi infectate şi prin intermediul muştelor. Dacă materiile fecale conţin virusul hepatic A, el prin intermediul muştelor va fi deplasat pe alimente.
Roşiile, castraveţii, ridichea şi alte legume vor fi infectate cu virusul hepatic A, dacă ele sunt crescute în straturi îngrăşate cu băligar, ce conţine şi fecale umane. Totodată, legumele se mai pot contamina în timpul udatului, dacă apa este infectată cu acest virus. Laptele şi produsele lactate vor fi contaminate de virusul hepatic A prin intermediul mâinilor murdare în timpul mulsului vacilor sau la spălarea găleţilor, bidoanelor cu apă infectată.
Cu alte cuvinte agentul patogen al acestei maladii mai poate fi transmis şi pe cale hidrică (acvatică). Apa potabilă se contaminează prin virusul hepatic A la scurgerea ei din conductele de canalizare în cele de apeduct; la scurgerea apelor de la ploile torenţiale, care spală solul şi closetele, nimerind în bazinele acvatice sau în fântânile neamenajate. De menţionat, că epidemiile hidrice de HVA se caracterizează printr-un număr masiv de îmbolnăviri, micşorându-se brusc după luarea măsurilor antiepidemice adecvate şi eficiente.
Virusul HVA, nimerind în organismul uman pe diverse căi, ajunge în tractul digestiv, unde se multiplică în intestinul subţire. Din el, pe cale limfatică ajunge în sânge, apoi în ficat, unde se multiplică mai evident, afectând celulele hepatice şi provocând maladia propriu-zisă.
HVA se începe, de regulă, acut, după perioada de incubaţie, care variază între 7 şi 50 zile, mai frecvent 15-30 zile. După tabloul clinic se subdivizează în mai multe forme: tipice (icterice) şi atipice (fruste, anicterice, subclinice şi inaparente); uşoare, semigrave, grave şi foarte grave (necroza hepatică acută - NHA); acute şi trenante.
In HVA mai frecvent se întâlnesc formele atipice, uşoare, semigrave şi acute, iar portajul de virus A şi formele cronice de majoritatea autorilor ce au abordat această problemă sunt negate. În evoluţia formei icterice de HVA se subdivizează perioadele: de incubaţie (care s-a menţionat), priecterică (prodromală) şi icterică. În ultima se disting stadiile: de creştere a icterului, de stare (apogeu, când icterul este mai exprimat), de declin şi de convalescenţă.
În perioada preicterică de HVA se întâlnesc: sindromul gripal, dispeptic, asteno-vegetativ şi mixt sau combinat. Durata acestei perioade mai frecvent se menţine 3-7 zile. Ea cuprinde simptomatologia până la apariţia icterului pe sclere şi mucoase. Se caracterizează prin manifestări de intoxicaţie cu ascensiuni termice până la 38-39°, simptome catarale, dispepsice, uneori neuropsihice. Cu 1-2 zile înainte de apariţia icterului, urina capătă o culoare mai întunecată, scaunul - o culoare surie.
Chiar de la debutul maladiei în această perioadă se determină la toţi bolnavii ficatul mărit în volum, iar la o parte şi splina. De menţionat, că anume în această perioadă bolnavii prezintă cel mai mare pericol pentru persoanele sănătoase înconjurătoare. De acea, la apariţia primelor simptome clinice e necesar de chemat medicul la domiciliu pentru a diagnostica maladia şi a izola pacientul în secţiile de boli infecţioase.
Perioada icterică se caracterizează prin apariţia icterului la început pe sclere şi mucoase, apoi pe piele, care evoluează de la câteva zile până la o săptămână. După apariţia icterului în formele uşoare ale maladiei unele semne clinice, care se întâlneau în perioada preicterică se diminuează sau dispar. La pacienţi dispare greaţa, voma, apare pofta de mâncare, se normalizează temperatura, menţinându-se mai îndelungat senzaţia de greutate în rebordul costal drept. În formele mai grave, care în HVA se întâlnesc rar, icterul poate deveni intens, semnele dispepsice şi de intoxicaţie se mai păstrează încă câteva zile.
Perioada icterică durează în medie 7-15 zile, având stadiile de creştere, stare şi descreştere a icterului (declin). Ultimul se caracterizează prin dispariţia simptomelor, inclusiv prin micşorarea ficatului în volum, a intensităţii icterului şi diminuării indicilor de laborator.
Perioada de convalescenţă se caracterizează prin dispariţia completă a icterului, revenirea ficatului la dimensiuni normale, normalizarea culorii scaunului şi a urinei, recâştigarea treptată a puterii fizice. După cum s-a mai menţionat, pe tot parcursul procesului se disting formele acute de HVA (până la 3 luni) şi subacute sau trenante (între 3 şi 6 luni). Formele cronice în HVA, de regulă nu se dezvoltă.
În forma frustă (ştearsă) se întâlneşte un subicter scleral de scurtă durată. Altă simptomatologie este slab exprimată şi de o durată mai scurtă decât în forma icterică uşoară a bolii, la toţi pacienţii depistându-se ficatul mărit.
În forma anicterică de HVA lipseşte definitiv icterul. Celelalte simptome se întâlnesc mult mai rar, având o durată mai scurtă decât în forma frustă, iar ficatul fiind moderat mărit în volum la 95-98% pacienţi. În forma subclinică de HVA lipsesc completament simptomele clinice, inclusiv şi mărirea ficatului, rămânând uşoare modificări morfologice ale lui şi o mărire moderată a activităţii unor enzime şi izoenzime de o scurtă durată (1 -2 săptămâni).
În ultimii ani se mai subdivizează şi forma inaparentă de HVA, care se caracterizează prin lipsa definitivă a semnelor clinice şi morfologice, însă la pacienţi în sânge apare o seroconversi specifică, ce confirmă infectarea cu virusul A.
De menţionat, că un rol important în diagnosticul formelor atipice şi mai cu seamă a celora subclinice şi inaparente îl au investigaţiile de laborator. Ultimele se depistează în focare (colective, familii) de HVA, utilizând obligatoriu controlul biochimic şi serologic al contactanţilor.
Diagnosticul şi tratamentul bolnavilor cu HVA se efectuează în secţiile de boli infecţioase. Una din condiţiile principale ale tratamentului eficace este respectarea dietei (dieta nr.5 după Pevzner) şi repaosul la pat.
După externare convalescenţii de HVA vor fi dispensarizaţi de medicul infecţionist de la policlinica teritorială timp de 3 luni. Convalescenţii vor fi examinaţi clinic şi prin metode de laborator. O mare importanţă în această perioadă o are respectarea regimului dietetic.
Din raţia alimentară se exclude carnea de porc, oaie, gâscă, raţă, peşte gras, carnea şi peştele afumat, prăjit, bucatele fripte şi picante, (frigăruile, jambonul, cârnăţeii, mititeii etc). De asemenea se interzic orice alimente prăjite sau conservate, sosurile picante (cu hrean, muştar, oţet, piper), unele legume (ridichea, spanacul, usturoiul şi ciupercile), varza murată, castraveţii şi roşiile murate sau marinate, ciocolata, cacaua, cafeaua. Se mai interzic categoric băuturile spirtoase, inclusiv berea. Se limitează bulionurile şi supele de carne, smântână, frişca şi gălbenuşul de ou (cel mult se consumă de 1 -2 ori în săptămână), untul (50-70 gr. de asemenea 1-2 ori în săptămână), crenvurşte din carne de vită, cârnaţ dietetic - fiert (de trei ori în săptămână).
Se recomandă carnea de vită, găină, iepure de casă, care va fi consumată numai fiartă, înăbuşită după fierbere, tocată şi preparată la aburi. Se mai recomandă produsele lactate (brânza de vacă scoaptă, lapte acru, iaurt); produse vegetale (fructe, citrice, legume, ulei); dulciuri (zahăr, dulceaţă, gem, miere); bucate din diferite crupe (de hrişcă, orez, ovăs etc); salată de legume (sfeclă, morcov, cartofi).
Din băuturi se recomandă compoturi din fructe crude sau uscate, băutură de măcieş, sucuri de fructe şi diferite ape minerale.
Măsurile de profilaxie constau în primul rând în depistarea la timp a sursei de infecţie, bolnavii depistaţi vor fi spitalizaţi în secţiile de boli infecţioase. După spitalizarea bolnavului în cameră sau apartament se va efectua o dezinfecţie terminală.
Persoanele care au fost în contact cu bolnavul se vor afla sub o supraveghere medicală timp de 35 de zile. Contactanţii pe parcursul acestui timp vor fi supuşi controlului medical clinic şi laboratoric în scop de depistare a formelor atipice de HVA.
O mare importanţă în profilaxia HVA are respectarea cu stricteţe a regulilor de igienă personală (spălarea mânilor cu săpun după frecventarea veceului şi înainte de masă), spălarea riguroasă a fructelor şi a legumelor şi opărirea lor înainte de consum, întrebuinţarea pentru băut a apei fierte, combaterea muştelor şi prevenirea contactului lor cu produsele alimentare. E necesar de respectat regulile de protecţie sanitară a surselor acvatice.
Un rol important în combaterea HVA îl au măsurile organizatorice legate de colectivele de copii (grădiniţe, şcoli, internate, orfelinate etc). În caz de HVA în instituţia preşcolară se interzice timp de 35 zile din momentul izolării ultimului copil bolnav, transferarea copiilor în alte grupe sau grădiniţe. Dacă în colectivitatea dată apar mai multe cazuri de boală se instalează carantină, se interzice frecventarea grădiniţei, iar copiii se vor afla la domiciliu, fiind supravegheaţi de părinţi şi medicul de familie.
Dacă apar mai multe cazuri de HVA în şcoli, copiii vor fi supravegheaţi de personalul medical al şcolii. Ei vor veni la şcoală cu ştergar individual, cană sau pahar, alte aspecte individuale. E posibilă interzicerea temporară a alimentării copiilor în cantina şcolii. În colectivele preşcolare şi şcolare se va intensifica regimul de dezinfecţie curentă. Medicina contemporană dispune de un vaccin eficient în combaterea HVA, însă în Republica Moldova din cauza lipsei de mijloace financiare, el încă nu se aplică.