Infecţia reovirală este o maladie acută din grupul virozelor căilor respiratorii superioare provocată de reovirusuri, care se transmit de la omul bolnav la cel sănătos pe calea aero-picături, mai rar prin intermediul mecanismului fecalo-oral, caracterizându-se clinic prin simptome de afectare a sistemelor respirator şi digestiv.

Denumirea infecţiei reovirale provine de la cuvântul "reo", ce îmbină primele litere ale propoziţiei "respiratory enteric orphans", ce ar însemna un virus orfan, care atacă sistemele de respiraţie şi digestiv.

Această patologie este delimitată din multitudinea infecţiilor căilor respiratorii superioare comparativ nu demult, agentul patogen al căreia a fost separat şi precizat pentru prima dată în 1959.

Reovirusurile se atârnă la familia Reoviridae, având o formă cilindrică cu dimensiunile de 70-80 nanometri, care conţin acid ribonucleinic (ARN). Actualmente se cunosc 3 serotipuri de reovirusuri, care atacă organismul uman.

În calitate de sursă de infecţie se socoate omul bolnav şi purtătorul de aceşti germeni. Ultimul, din punct de vedere epidemiologic, prezintă un pericol mai mare, neavând simptome clinice, el greu sau deloc nu se depistează. Calea principală de transmitere se socoate cea de aero-picături. Adică, molipsirea poate avea loc prin intermediul tusei, strănutului, graiului şi sărutului.

Spre deosebire de alte maladii ale căilor respiratorii superioare, patologia menţionată se mai poate răspândi şi prin intermediul mecanismului fecalo-oral, adică prin contact direct sau indirect cu sursa de infecţie, pe cale alimentară, hidrică şi prin intermediul muştelor, fiind mult asemănătoare în această privinţă cu infecţia enterovirală.

Mai frecvent către această infecţie sunt receptivi copiii. De regulă, ea se înregistrează sub formă sporadică, însă mai rar ea se poate răspândi şi sub formă de focare locale mici, mai cu seamă în colectivele de copii. Foarte des se întâlneşte în lunile reci ale anului.

Perioada de incubaţie în infecţia reovirală constituie 2-5 zile. La bolnavi se observă o slăbiciune generală, frisoane nepronunţate, guturai şi tuse. La unii din ei (mai frecvent la copii) mai pot avea loc guturai, vome, diaree, dureri abdominale. Temperatura mai des subfebrilă sau normală, mai rar atinge 38-39°C. De menţionat, că semnele clinice în infecţia reovirală sunt slab pronunţate, fiind mai evidente la copii.

La controlul obiectiv se determină o sclerită, conjunctivită şi hiperemia istmului faringian moderată. La o parte din bolnavi poate apărea o exantemă polimorfă. În pulmoni se depistează raluri uscate, abdomenul fiind uneori moderat dureros în regiunea iliacă dreaptă. La palparea abdomenului se determină un garguiment intestinal şi ficatul mărit în volum.

Diagnosticul şi tratamentul reovirozei se efectuează în condiţii de policlinică sau domiciliu, iar în cazuri mai grave - în condiţii de spital, mai frecvent în secţiile de boli infecţioase.

Măsurile de profilaxie sunt asemănătoare cu cele descrise în alte viroze ale căilor respiratorii superioare.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment