Definitie
Este o boala infectioasa si contagioasa produsa de virusul urlian si caracterizata clinic prin afectarea glandelor salivare, a sistemului nervos central si altor tesuturi (pancreas, gonade si a.).

Etiologie
Virusul urlian, paramixovirus ARN. Poate fi identificat în saliva, sânge, lichidul cefalorahidian, urina.

Epidemiologie
Sursa de infectie:
- Omul bolnav cu forme manifeste si forme inaparente.
- Nu exista purtatori sanatosi de virus.

Durata contagiozitatii.
- Ultimele 2-3 zile de incubatie si 9-10 zile de boala.

Transmiterea:
- Aeriana prin picaturi de saliva.
- Contact cu obiectele de uz recent contaminate.
- Transplacentara exceptional.

Receptivitatea:
- Generala.
- Maxima la copii de 5-15 ani.
- Se pot îmbolnavi adolescentii si adultii tineri.
- Sugarii - exceptional.
- Indice - 30-50%.

Sezonalitate - iarna si primavara.

Imunitatea dupa boala durabila, reîmbolnavirile sunt exceptionale.

Patogenie
Poarta de intrare a virusului urlian este mucoasa nazofaringiana. Difuzeaza în sânge (viremia primara), atinge apoi glandele salivare, în care se multiplica. Urmeaza viremia secundara si patrunderea în alte tesuturi glandulare (pancreas, gonade.) si sistemul nervos central (meningita, meningoencefalita).

Simptomatologie clinica
Incubatia dureaza 11-21 zile, în medie 16-18 zile.

Perioada prodromala poate fi urmarita numai în 25-30% din cazuri.
- Subfebriltate, sau febra moderata.
- Discomfort.
- Cefalee.
- Indispozitie.
- Dureri în zona retromandibulara.
- Durata- 1-2 zile.

Perioada de stare:
- Febra.
- Cefalee.
- Tumefactie la nivelul uneia din glandele parotidiene, dar peste l -2 zile în mare parte si a celeilalte.
- Creste progresiv în primele 3 zile si dureaza 7-10 zile.
- Este elastica.
- Sensibila la palpare.
- Pielea supraiacenta lucioasa neinfiltrata destinsa de culoare normala.
- Dureri la masticatie.
- În cavitatea bucala orificiul canalului Stenon inflamat (rosu, proeminent) - simptomul Mourson.
- Afectarea glandelor submandibulare (submaxilarita) cu tumefactie: - frecvent bilaterala; - elastica, pastoasa; - nedureroasa; - însotita de edem periglandular, uneori cervical.
- Afectarea glandelor sublinguale: - tumefactie; - edem; - jena în alimentatie;
- Pancreatita: - debut brusc; - dureri epigastrice, sau „în centura"; - greturi, vome; - anorexie; - diaree, sau constipatie; - febra; - amilazurie si amilazemie crescute; "
- Orhita: - frecvent unilaterala; - febra, frison; - dureri în partea inferioara a abdomenului; - tumefiere testiculara, congestie, edem, temperatura locala;
- Ooforita: - dureri în abdomenul inferior;
- Afectarea sistemului nervos central: - meningita seroasa; - meningoencefalita cu lichid clar rareori; - se instaleaza mai frecvent ulterior parotiditei, dar poate preceda sau apare concomitent; - adesea evolueaza fara semne meningiene.
- Manifestari extrem de rare: tiroidita, mastita.

Forme clinice
- Tipice - glandulara, cu afectarea SNC si asociate;
- Atipice - frusta si asimptomatica;
- Usoare, medii, grave.

Criterii de gravitate:
- Afectarea SNC.
- Afectiuni multiglandulare.
- Tumefierea glandelor salivare e însotita de edem cervical.
- Febra mare, alte semne de intoxicatie pronuntata.

Particularitati
La adulti
- frecvent forme mai grave;
- afectiunile glandelor sexuale mai frecvente;
- la adolescenti si adulti tineri frecvent;
- complicatii (miocardita).

La femei gravide:
- oreionul aparut în primul trimestru al sarcinei prezinta risc de avort, sau malformatii congenitale (aprox. 20% din cazuri);
- fibroelastoza endocardica este considerata consecinta a creionului intrauterin;

La nou-nascuti si sugari
- se întâlneste foarte rar;
- evolueaza cu parotidita sau submaxilita;
- SNC nu se afecteaza.

Complicatii
- Miocardita urliana.
- Encefalita severa cu sechele importante (15-30% din cazuri).
- Mielita, meningomielita.
- Poliradiculoneuropatii.
- Nevrite (n.facial, n.acustic).
- Purpura trombocitopenica.
- La copii mici (sub 2 ani) complicatii cu suprainfectii bacteriene (otita, pneumonie, stomatita).

Diagnosticul se bazeaza pe date:
- Epidemiologice (contact cu bolnav de oreion, persoana nevaccinata împotriva oreionului).
- Anamnestice (nu a suportat oreion).
- Clinice (afectiuni glandulare caracteristice si/sau asociate cu meningita seroasa).

Diagnosticul diferential
- Parotidita urliana.
- Parotidita supurata.
- Parotidita toxica.
- Parotidita recurenta. "Tumori parotidiene.
- Difteria faringiana toxica.
- Adenita (adenoflegmonul) cervicala.
- Otita, mastoidita.
- Parotidita alergica, în colagenoza, în infectia HIV/SIDA.
- Litiaza salivara.
- Parotidita determinata de alte virusuri (para-gripal tip3, Coxsackic A)
- Submaxilarita urliana - adenita submaxilara)
- Sublinguita urliana - flegmonul planseului bucal (angina Ludwig)
- Pancreatita urliana - apendicita, peritonita, ocluzia intestinala, ulcer gastric, duodenal.
- Orhita urliana - orhita bacteriana, orhita determinata de alte virusuri, tumori, varicocel.
- Meningita urliana - meningite seroase determinate de enterovirusuri, meningita tuberculoasa, meningite bacteriene.

Diagnosticul de laborator
- Izolarea virusului din sânge, saliva, lichidul cefalorahidian.
- Teste serologice: RHAI, RFC cu seruri perechi - cresterea litrului de anticorpi de 4 ori si mai mult confirma diagnosticul. Aceste investigatii în cazuri tipice nu sunt necesare.

Prognosticul
- Frecvent favorabil.
- Rareori sechele (surditate, sterilitate).
- Cazuri letale exceptionale (în encefalita).

Criterii de spitalizare
- Afectiuni multiglandulare.
- Orhita.
- Pancreatita.
- Meningita, meningoencefalita.
- Parotidita severa.

Supravegherea
bolnavului va dura 3 saptamâni de la debutul bolii (rareori meningita apare în zilele 14-21).

Masuri în focar
- Depistarea precoce a bolnavilor si izolarea la domiciliu, sau în sectiile de boli infectioase pe o durata de 9-10 zile de la debutul bolii sau pâna la disparitia fenomenelor clinice.
- Declarare obligatorie.
- Depistarea si supravegherea contactilor pe 21 zile de la ultimul caz.
- Triaje clinice zilnice cu depistarea si izolarea suspectilor.
- În colectivitate - carantina, nu mai sunt admisi copii noi pâna la stingerea focarului epidemic.
- Dezinfectia curenta, aerisirea încaperilor.
- Dispensarizarea convalescentilor dupa meningita (meningoencefalita) urliana pe parcursul minimum a 2 ani cu evidenta 2 ori pe an si consultul neurologului.