Ornitoza este o boală infecţioasă din grupul zooantroponozelor, ce se transmite la om mai frecvent de la păsări şi se caracterizează clinic prin simptome de intoxicaţie generală, febră, afectarea sistemelor respiratorii, nervos, digestiv etc.

Agentul patogen al ornitozei este un microorganism din familia hlamidiilor, filtrabil, rezistent la acţiunea diferitor factori ai mediului ambiant. Parazitul se păstrează îndelungat la temperaturi joase, spre exemplu - la t° - 70°C timp de 2 ani, însă este mai puţin rezistent la temperaturi ridicate. La temperatura de +60°C +70°C rezistă 10-15 minute, iar la +100°C numai 2-3 minute. Este destul de sensibil la acţiunea soluţiilor dezinfectante obişnuite (clorură de var, cloramină, fenol, crezol, formalină etc).

Sursa de infecţie în natură o constituie raţele, gâştele sălbatice, pescăruşii, turturicile şi alte păsări migratoare, de la care, de regulă, se molipsesc cele sinantrope (vrăbiile, graurii etc.) şi cele domestice (hulubii, găinele, gâştele, raţele, curcile şi cele decoraive - papagalii, fazanii, canarii, etc).

Anume de aici şi provine denumirea bolii (de la cuvântul latin - ornix - pasăre). În genere rezervorul acestei infecţii îl constituie peste 140 genuri de păsări sălbatice şi domestice, ce contribuie la o largă răspândire a ornitozei. Păsările suportă patologia dată în forme manifeste, însă mai frecvent la ele maladia decurge sub forme asimptomatice sau latente.

Agentul patogen se elimină de la păsări cu secreţiile nazale, sputa şi cu materiile fecale. Boala provenită de la papagali se mai numeşte psitacoză.

Din punct de vedere epidemiologic, rolul cel mai important în răspândirea ornitozei le aparţine raţelor, curcilor, papagalilor şi hulubilor (porumbeilor). Uneori infectarea hulubilor cu germenul ornitozei atinge 50%, ba chiar şi mai mult.

Ornitoza se transmite de la păsările bolnave ori purtătoare de germeni omului receptiv pe cale aero-picături sau aero-praf. Molipsirea mai are loc şi prin contactul direct cu aceste păsări ori prin mâinile murdare, alte obiecte contaminate cu pielea sau carnea lor. Molipsirea se produce nu numai în timpul îngrijirii păsărilor, ci şi la tăiatul ori ciupitul lor.De la omul bolnav de ornitoza transmiterea infecţiei este posibilă, însă se întâlneşte destul de rar.

Ornitoza la oameni poate decurge sub formă de focare epidemice şi sporadice. Maladia se înregistrează mai frecvent la crescătorii de păsări din gospodăriile săteşti, fabricile avicole ori de prelucrare a penelor, la crescătorii şi îngrijitorii de hulubi, papagali, la vânători şi persoanele de la menajerii. Mai frecvent ornitoza se întâlneşte la persoanele ce locuiesc la sate şi au contact cu diverse păsări domestice. Ornitoza are un caracter sezonier în lunile de primăvară şi toamnă, însă cazuri sporadice se pot înregistra pe parcursul întregului an.

In organismul uman agentul patogen, de regulă, pătrunde prin mucoasa căilor respiratorii, unde se multiplică vădit în epiteliul bronşilor, bronşiolilor şi ţesutului interstiţial al pulmonilor. Mai apoi germenii ornitozei pătrund în sânge şi provoacă maladia propriu-zisă, care se pronunţă prin diverse simptome.

Perioada de incubaţie la omul bolnav de ornitoza durează 6-25 zile, mai frecvent 12-14 zile. Maladia are un debut acut cu frisoane, cefalee, alte simptome de intoxicaţie, ridicarea bruscă a temperaturii până la 38°C - 39°C, mialgii, artralgii, slăbiciune generală, uneori dureri la deglutiţie. Se deosebesc mai multe forme clinice, dintre care mai frecvente sunt: pneumonică (pulmonară), pseudogripală, tifică şi meningiană.

Dintre ele mai des se întâlneşte forma pulmonară. Ea se manifestă prin cefalee, temperatură ridicată, (39°-40°C), dureri nepronunţate în cutia toracică, tuse, de la început cu eliminarea unei cantităţi neînsemnate de spută, care mai apoi devine abundentă, cu un caracter mucopurulent.

Forma pseudogripală se caracterizează prin cefalee, febră înaltă, dureri la mişcarea globilor oculari, inflamaţia sclerei, a conjunctivei; tuse uscată, alte simptome catarale.

Forma tifică se pronunţă prin semne de intoxicaţie generală: cefalee cu intensitate crescândă, slăbiciune generală chinuitoare, frisoane, mialgii, erupţii cutanate, mărirea ganglionilor limfatici, a ficatului şi a splinei. Uneori apare pneumonia şi boala capătă o evoluţie gravă.
Pentru forma meningiană care se întâlneşte mai rar, afară de simptomele de intoxicaţie şi febră, mai apar semnele meningiene, vomă, iar cefaleea devine chinuitoare.

La o parte de pacienţi ornitoza poate decurge sub forme latente ori asimptomatice, în care organismul sinestătător se izbăveşte de agentul patogen.

De regulă, boala durează o lună, mai rar 3-6 luni, iar uneori apar recidive, şi ea capătă un caracter cronic, complicându-se cu miocardite, tromboflebite, pneumoscleroze, arahnoidită. Complicaţiile menţionate pot apărea atunci, când bolnavul se adresează prea târziu medicului şi se ocupă cu autotratamentul.

Forma cronică de ornitoza se manifestă prin cefalee periodică, slăbiciune generală, artralgii, mialgii repetate, dureri în cutia toracică, tuse cu spută în cantităţi moderate, pneumonii cronice şi pierderea capacităţi de muncă. Durata acestei forme poate atinge 3-5 ani. De menţionat, că cronicizarea ornitozei, mai frecvent, are loc la persoanele care nu se adresează deloc la medici ori fac acest lucru foarte târziu.

Diagnosticul de ornitoza se stabileşte în condiţii de spital, de regulă, în secţiile de boli infecţioase în baza datelor epidemiologice (contact cu păsări bolnave), clinice, radiologice şi sero-alergice.

Măsurile profilactice prevăd izolarea sursei de infecţie. Păsările bolnave, care nu sunt de preţ, trebuie depistate şi omorâte, iar locul unde s-au aflat, de dezinfectat. In crescătoriile mari de păsări după depistarea primelor cazuri de boală, se izolează cele bolnave, se efectuează o dezinfecţie riguroasă a încăperii în cauză, iar păsările sănătoase sunt supuse mai departe supravegherii medicului veterinar.

Cadavrele de păsări vor fi transmise în laboratorul veterinar pentru confirmarea diagnosticului. Pentru transportare ele se învelesc în căteva straturi de tifon îmbibat cu soluţie de lizol sau soluţie de acid 5% şi se introduc într-o cutie cu capac închis ermetic.

Oamenii bolnavi se izolează în secţiile de boli infecţioase, unde se află până la însănătoşire. Persoanele, care au fost în contact cu bolnavii de ornitoza, sunt la evidenţă şi sunt supravegheaţi timp de 2 săptămâni. Personalul medical şi auxiliar care deservesc bolnavii de ornitoza trebuie să poarte mască de protecţie.

Serviciul veterinar duce evidenţa şi supune controlului acele păsări, care sunt aduse în ţara noastră de peste hotare, el se ocupă de transportarea şi menţinerea lor în gospodăriile de creştere a păsărilor, la fabricile avicole şi la menajeriile de păsări. Totodată medicii veterinari supraveghează, care păsări sălbatice supravieţuiec în focarele naturale de ornitoză.

Măsurile medico-sanitare orientate în combaterea ornitozei şi ocrotirea sănătăţii umane, trebuie în primul rând realizate între îngrijitorii profesionali de păsări. În gospodăriile obşteşti de păsări, cât şi cele private, de asemenea şi la întreprinderile de prelucrare a lor trebuie să se efectueze un control medical sistematic al lucrătorilor şi crescătorilor de păsări.

Zilnic este necesară deridicarea şi dezinfectarea încăperilor unde trăiesc păsările, precum şi ventilarea lor. Fiind posibilă contaminrea cu păsările bolnave de ornitoză, crescătorii şi îngrijitorii lor trebuie să poarte măşti de tifon ori respiratoare.