Pasteureloza este o infecţie din grupul maladiilor zooantroponoze, provocată de Pasteurella multocida, care se transmite de la animalele bolnave sau purtătoare de germeni la om mai frecvent prin intermediul muşcăturilor şi se caracterizează clinic prin simptome de intoxicaţie şi un tablou clinic polimorf.

Agentul patogen - Pasteurella multocida este un cocobacil cu coloraţie bipolară, gramnegativ, imobil, care pe frotiuri se prezintă înconjurat de o capsulă. El creşte pe medii nutritive obişnuite în condiţii aerobice. În baza structurii antigenice (antigenii O şi K) s-au stabilit 15 serotipuri de aceşti microbi. De menţionat, că virulenţa cocobacililor creşte considerabil în dinamica maladiei, pe când în culturi pe medii nutritive această virulenţă treptat dispare.

P.multocida este sensibilă la diferiţi factori din mediul ambiant şi la acţiunea a mai multor grupuri antibiotice.

Ca agent comensual P.multocida este adăpostită în cavităţile naturale ale multor animale şi în special în cavitatea bucală (în salivă), ceea ce explică pericolul infectării omului prin muşcăturile acestor animale. Conform unor date bibliografice P.multocida se găseşte în salivă la 50-90% dintre pisici, la 30% -câini, la 80% bovine, la 50% - ovine, la 60% - cabaline şi la 40% - porcine.

Acest cocobacil a fost izolat de asemenea şi de la animalele sălbatice: rozătoare, şobolani, feline, maimuţe, păsări. Apariţia de îmbolnăviri la animale (care, de obicei, sunt purtătoare sănătoase) este legată de malnutriţie şi boli intercurente. Portajul uman este excepţional de rar. El poate apărea la îngrijitorii de animale, veterinari, zootehnicieni, vânători, măcelari etc.

Infectarea omului se realizează cel mai frecvent prin muşcătura animalelor (câini, pisici, alte animale răpitoare) bolnave sau purtătoare de P.multocida ori prin contactul cu saliva acestora. Transmiterea infecţiei de la om la om încă nu s-a stabilit.

Tabloul clinic, care se dezvoltă după o perioadă de incubaţie destul de scurtă (12-24 ore), este foarte variat.

Cele mai frecvente forme clinice sunt afecţiunile locale la nivelul muşcăturilor: inflamaţia plăgii, celulită, abces cu limfangoită şi limfadenita regională. Ele se caracterizează prin dureri locale intense, uneori de tip nevralgic, însoţite de un edem cald şi dur cu o supuraţie locală minimală. La apariţia abceselor starea generală se înrăutăţeşte, durerile se intensifică şi mai mult, apare fluctuaţia. Fenomenele enumerate se ivesc peste 10-12 ore după muşcătură.

Alte forme clinice de pasteureloza sunt manifestările respiratorii: bronşite, bronhopneumonii, pleurezii şi infecţii cronice ale bronhiilor cu bronşiectazii. Semnele clinice ale acestor maladii în pasteureloza nu se deosebesc cu ceva specific, care ar permite de a le delimita de alte afecţiuni. De aceea pasteureloza în ce formă nu s-ar manifesta clinic, necesită confirmare laboratorică.

Pasteureloza se mai poate manifesta prin forme digestive (gastroenterite, enterocolite, enterite, apendicite, peritonite), localizate (conjunctivite, flegmone, uretrite) şi generalizate (bacteriemii şi septicemii) cu variate determinări (endocardite, meningite, artrite, osteomielite, abcese cerebrale etc). Formele generalizate decurg destul de grav şi dacă pacienţii cu astfel de patologii nu se adresează imediat după ajutorul medical, la ei consecinţele pot deveni imprevizibile.

Diagnosticul şi tratamentul bolnavilor cu pasteureloza se efectuează în secţiile de boli infecţioase.
Profilaxia pasteurelozei constă în evitarea contactului persoanelor umane cu saliva sau excretele de la animalele bolnave; evitarea muşcăturilor de animale, În caz de plagă prin muşcătură de animal este util să se facă o profilaxie cu antibiotici în doze obişnuite timp de 2-3 zile. Mai are importanţă supravegherea animalelor de către veterinari şi depistarea celor bolnave ori purtătoare de P.multocida, izolarea şi tratarea lor. Vaccin specific în profilaxia acestei maladii până în prezent nu este elaborat.